.jpg)
Cinci cifre cheie în legătură cu POLITICILE climatice din România
+1.5 °C
în 2024 s-a depășit pentru prima dată pragul de temperatură medie cu 1,5°C peste perioada preindustrială, un nivel considerat critic pentru declanșarea unor transformări ireversibile
+2.7 °C
la creșterea temperaturii medii globale în comparație cu perioada preindustrială cu peste 2.7°C, riscul de depășire a mai multor puncte critice climatice (AMOC, calota Groenlandei sau Amazonul) crește de la posibil la probabil
2035-2045
este deceniul în care e estimat a avea loc colapsul convecției curentului subpolar din Atlanticul de Nord (CSPG), care ar atrage după sine efecte în cascadă, climatice, dar și sociale
8 din 10
clădiri din Romȃnia construite ȋnainte de 1990, cȃnd nu existau standarde energetice pentru izolarea acestora, necesită renovări
6 mld.€
suma alocată României din Fondul Social pentru Climă al UE pentru a proteja comunitățile vulnerabile pe fondul tranziției verzi
Trei lucruri de reținut din acest capitol
%201%20(7).svg)
Pentru presă:
România se află sub influența directă a impactului a trei componente critice climatice: convecția oceanică din curentul subpolar din Atlanticul de Nord, Circulatia Meridianală din Atlantic și calota glaciară din Groenlanda.
%201%20(8).svg)
Pentru politicieni:
Investiția în anticiparea depășirii punctelor critice negative este incomparabil mai mică decȃt costul aferent impactului destructiv al acestora.
%201%20(9).svg)
Pentru cetățeni:
Fiecare acțiune individuală poate contribui la depășirea punctelor critice sociale pozitive.
.jpg)
Când sistemul climatic depășește limita
Evoluția temperaturii medii globale la suprafața Pămȃntului prezintă o tendință seculară de creștere, aceasta reflectȃnd ȋncălzirea globală (Figura 1). Ȋn ultimii doi ani au fost ȋnregistrate creșteri successive semnificative ale acesteia, astfel ȋncȃt, față de perioada preindustrială, creșterea temperaturii medii globale a atins valoarea de 1.5 °C. Acest nivel de temperatură este considerat un prag critic pentru evoluția viitoare a schimbării climatice, pentru că prin atingerea acestuia pot fi declanșate transformări ireversibile.
Fig. 1
Creșterea temperaturii medii globale la suprafața Pămȃntului față de valoarea medie a acesteia, pe perioada 1850-1900. Fiecare punct reprezintă o medie pe cinci ani. Linia roșie îngroșată este construită pe baza de date din setul ERA5. Evoluții ale temperaturii medii globale din alte seturi de date (JRA-3Q, GISTEMPv4, NOAAGlobalTempv6, Berkley Earth and HADCRUT5) sunt reprezentate prin liniile ȋn rosu deschis. Ȋn 2024 a fost depășit pentru prima data pragul de 1.5 °C de încălzire, față de perioada preindustrială.
%201.svg)
Pentru a ȋnțelege cum pot fi generate astfel de transformări, este util să luăm ȋn considerare procesul de creștere a temperaturii apei. Presupunem că ȋncălzim gradual apa rece, aflată la o temperatură apropiată de 0 °C. Prin ȋncălzire, temperatura acesteia crește, ȋnsă starea sa nu suferă schimbări semnificative. Acest proces gradual continuă pȃnă când apa atinge 100 °C. La atingerea acestei temperaturi de prag se manifestă procesul de fierbere, care reflectă o schimbare semnificativă a sistemului. Astfel, deși s-a încălzit gradual, ȋntre 0 și 100 °C starea fundamentală a apei nu s-a modificat, ȋnsa la atingerea valorii de prag, aceasta suferă o modificare fundamentală.
Ȋn mod analog, ȋn sistemul climatic al Pămȃntului, există subsisteme care, sub acțiunea ȋncălzirii globale, inițial suferă transformări graduale, ȋnsă, dacă aceasta depășește un anumit prag, vor suferi tranziții ireversibile spre o stare total diferită de cea inițială, cu impact climatic semnificativ.
Trei astfel de componente climatice critice, convecția oceanică din curentul subpolar din Atlanticul de Nord, Circulatia Meridianală din Atlantic și calota glaciară din Groenlanda, sunt conectate ȋntre ele și sunt localizate ȋn apropierea Europei, iar schimbări ale stărilor acestora pot avea un impact semnificativ asupra continentului, însă și la scară globală. Rezultate recente indică faptul că acestea se află în apropierea unor praguri critice. Conexiunile dintre aceste trei componente, precum și impactul acestora asupra României (și restului Europei) sunt prezentate sintetic în secțiunile următoare.
Ȋn mod analog, ȋn sistemul climatic al Pămȃntului, există subsisteme care, sub acțiunea ȋncălzirii globale, inițial suferă transformări graduale, ȋnsă, dacă aceasta depășește un anumit prag, vor suferi tranziții ireversibile spre o stare total diferită de cea inițială, cu impact climatic semnificativ.
Trei astfel de componente climatice critice, convecția oceanică din curentul subpolar din Atlanticul de Nord, Circulatia Meridianală din Atlantic și calota glaciară din Groenlanda, sunt conectate ȋntre ele și sunt localizate ȋn apropierea Europei, iar schimbări ale stărilor acestora pot avea un impact semnificativ asupra continentului, însă și la scară globală. Rezultate recente indică faptul că acestea se află în apropierea unor praguri critice. Conexiunile dintre aceste trei componente, precum și impactul acestora asupra României (și restului Europei) sunt prezentate sintetic în secțiunile următoare.
.jpg)
De la semnale de alarmă la realitate
Ce sunt punctele critice climatice?
Punctele critice sunt valori de prag asociate unor sisteme, prin a căror depășire se pot declanșa transformări ale acestora, care se autoperpetuează și care pot fi rapide și ireversibile. În cazul punctelor critice climatice, rapiditatea crește severitatea impactului transformării, prin faptul că societatea nu are suficient timp să se adapteze la schimbarea climatică. Ireversibilitatea reflectă faptul că transformarea declanșată prin depășirea unui punct critic nu poate fi inversată. Autoperpetuarea poate fi generată de un lanț cauzal ȋnchis (feedback pozitiv), prin care este amplificată modificarea inițială care a condus la depășirea valorii de prag. Traversările de puncte critice pot avea consecințe severe globale de natură climatică, ecologică, socială, economică (McKay et al. 2022; Milkoreit et al. 2022).
Ȋn Figura 2 este prezentată o analogie simplă pentru depășirea de puncte critice. Bila roșie se află inițial ȋn echilibru, ȋn groapa din partea stȃngă (cadranul din stȃnga). Sub acțiunea unui factor extern care se intensifică, deși bila nu ȋși modifică semnificativ starea, ramȃnȃnd ȋn partea stȃngă, adȃncimea gropii scade, iar starea bilei devine mai instabilă (cadranul din mijloc). Cȃnd factorul extern depășește o anumită valoare de prag, groapa din stȃnga nu mai există, iar bila alunecă ȋntr-o starea nouă, total diferită de cea inițială, reprezentată de groapa din dreapta (cadranul din dreapta).
Ȋn Figura 2 este prezentată o analogie simplă pentru depășirea de puncte critice. Bila roșie se află inițial ȋn echilibru, ȋn groapa din partea stȃngă (cadranul din stȃnga). Sub acțiunea unui factor extern care se intensifică, deși bila nu ȋși modifică semnificativ starea, ramȃnȃnd ȋn partea stȃngă, adȃncimea gropii scade, iar starea bilei devine mai instabilă (cadranul din mijloc). Cȃnd factorul extern depășește o anumită valoare de prag, groapa din stȃnga nu mai există, iar bila alunecă ȋntr-o starea nouă, total diferită de cea inițială, reprezentată de groapa din dreapta (cadranul din dreapta).
%201.svg)
Fig. 2
Distribuția numărului mediu anual de ore cu condiții meteorologice pentru (a) furtuni cu descărcări electrice și (b) furtuni severe în intervalul 1990Analogie pentru depășirea de puncte critice. Sistemul (bila roșie) se afla inițial ȋntr-o stare stabilă (groapa adȃncă din cadranul din stanga). Sub acțiunea unei cauze externe (ex. gaze cu efect de seră și ȋncălzirea globală asociată), stabilitatea stării inițiale se pierde: adȃncimea gropii ȋn care se află bila scade (cadranul din mijloc). Dispariția gropii ȋn care se afla bila inițial, care reflectă depăsirea punctului critic, conduce la trecerea acesteia ȋn altă stare stabilă, total diferită de cea inițială (cadranul din dreapta) (Rietkerk et al. 2025).–2024. Numărul de ore cu condiții meteorologice este calculat folosind o serie de parametri termodinamici și dinamici pe baza unei metodologii dezvoltată de Taszarek et al. (2021).
Ce sunt componentele critice climatice?
Părțile din sistemul climatic al Pămȃntului care prezintă astfel de puncte de prag sunt denumite componente critice. Nu toate, ci doar o parte dintre subsistemele climatice ale Pămȃntului au asociate astfel de valori de prag. O parte dintre acestea, cu impact cvasi-global, sunt reprezentate schematic ȋn Figura 3. Acestea sunt gheața marină de iarnă din oceanul Arctic (Arctic Winter Sea Ice), permafrostul boreal (Boreal Permafrost), calota glaciară din Groenlanda (Greenland Ice Sheet), convecția din Curentul Subpolar (Labrador Sea/Subpolar Gyre convection), circulatia meridianală din Atlantic (Atlantic Meridional Overturning Circulation), pădurea Amazoniană (Amazon Rainforest), calota glaciară de vest a Antarcticii (West Antarctic Ice Sheet), calota glaciară de est a Antarcticii (East Antarctic Ice Sheet), bazinul subglacial de est al Antarcticii (East Antarctic Subglacial basin) (McKay et al. 2022).
%201.svg)
Fig. 3
Componente critice climatice cu impact cvasi-global (McKay et al. 2022).
De ce sunt importante componentele climatice critice și punctele de prag ale acestora?
Importanța depășirii de puncte climatice critice derivă din aspecte legate de consecințele acesteia.
Ireversibilitatea transformărilor – odată ce a fost depășit un punct critic, transformarea declanșată este ireversibilă și conduce la trecerea sistemului respectiv ȋntr-o stare diferită de cea inițială. De exemplu, după depășirea unui punct critic, chiar dacă s-ar reduce concentrația de gaze cu efect de seră din atmosferă sub nivelul care a determinat depășirea valorii de prag, sistemul tot va trece/ramȃne ȋntr-o stare diferită de cea inițială. De exemplu convecția oceanică va rămȃne oprită, chiar dacă ar fi redusă concentrația de gaze cu efect de seră din atmosferă sub valoarea de prag care a declanșat procesul de oprire a acesteia.
Rapiditatea transformărilor – ȋn cazurile ȋn care depășirile de puncte critice sunt urmate de transformări/tranziții care se manifestă ȋn intervale de timp relativ scurte (de exemplu, convecția din Atlanticul subpolar poate colapsa ȋn cȃțiva ani), societatea nu are timp suficient sa se adapteze și de aceea consecințele negative pot fi semnificative.
Accelerarea schimbării climatice – transformările autoperpetuante declanșate de depășiri de puncte critice pot declanșa și alte procese, care amplifică fluctuația inițială. De exemplu, ȋncetinirea circulației oceanice meridianale din Atlantic poate micșora cantitățile de căldură și de CO2 stocate ȋn ocean, ceea ce ar contribui la accelerarea ȋncălzirii globale (Chen and Tung 2018).
Efectul de domino – cele mai multe dintre componentele critice climatice sunt interconectate ȋntre ele, astfel ȋncât depășirea punctului critic al uneia dintre acestea poate conduce la depășiri de praguri ale mai multor astfel de sisteme (Cai et al. 2016; Wunderling et al. 2024). De exemplu, topirea de gheață din calota glaciară din Groenlanda poate contribui la colapsul convecției oceanice din Atlanticul subpolar, ceea ce poate accelera ȋncetinirea circulației meridianale din Atlantic.
Dimensiunea impactulul climatic, social și economic – eventuala suprimare a circulației meridianale din Atlantic este considerată un eveniment cu impact destabilizator la scară planetară, aceasta generȃnd modificări climatice și consecințe negative majore de natura socio-economică, cu extindere cvasi-globală.
Ireversibilitatea transformărilor – odată ce a fost depășit un punct critic, transformarea declanșată este ireversibilă și conduce la trecerea sistemului respectiv ȋntr-o stare diferită de cea inițială. De exemplu, după depășirea unui punct critic, chiar dacă s-ar reduce concentrația de gaze cu efect de seră din atmosferă sub nivelul care a determinat depășirea valorii de prag, sistemul tot va trece/ramȃne ȋntr-o stare diferită de cea inițială. De exemplu convecția oceanică va rămȃne oprită, chiar dacă ar fi redusă concentrația de gaze cu efect de seră din atmosferă sub valoarea de prag care a declanșat procesul de oprire a acesteia.
Rapiditatea transformărilor – ȋn cazurile ȋn care depășirile de puncte critice sunt urmate de transformări/tranziții care se manifestă ȋn intervale de timp relativ scurte (de exemplu, convecția din Atlanticul subpolar poate colapsa ȋn cȃțiva ani), societatea nu are timp suficient sa se adapteze și de aceea consecințele negative pot fi semnificative.
Accelerarea schimbării climatice – transformările autoperpetuante declanșate de depășiri de puncte critice pot declanșa și alte procese, care amplifică fluctuația inițială. De exemplu, ȋncetinirea circulației oceanice meridianale din Atlantic poate micșora cantitățile de căldură și de CO2 stocate ȋn ocean, ceea ce ar contribui la accelerarea ȋncălzirii globale (Chen and Tung 2018).
Efectul de domino – cele mai multe dintre componentele critice climatice sunt interconectate ȋntre ele, astfel ȋncât depășirea punctului critic al uneia dintre acestea poate conduce la depășiri de praguri ale mai multor astfel de sisteme (Cai et al. 2016; Wunderling et al. 2024). De exemplu, topirea de gheață din calota glaciară din Groenlanda poate contribui la colapsul convecției oceanice din Atlanticul subpolar, ceea ce poate accelera ȋncetinirea circulației meridianale din Atlantic.
Dimensiunea impactulul climatic, social și economic – eventuala suprimare a circulației meridianale din Atlantic este considerată un eveniment cu impact destabilizator la scară planetară, aceasta generȃnd modificări climatice și consecințe negative majore de natura socio-economică, cu extindere cvasi-globală.
Componente critice climatice cu impact semnificativ asupra Romȃniei
Trei dintre aceste componente climatice critice se află relativ aproape de Romȃnia și pot avea un impact semnificativ asupra țării noastre: Convecția oceanică din curentul subpolar din Atlanticul de Nord (Convection in the subpolar gyre - CSPG), Circulația Meridianală din Atlantic (Atlantic Meridional Overturning Circulation - AMOC) și calota glaciară din Groenlanda (Greenland Ice Sheet - GIS).
Convecția oceanică din curentul subpolar (CSPG)
Curentul oceanic de suprafață din Atlanticul de Nord transportă apă sărată și caldă din zona tropicală ȋnspre latitudini mari, de-a lungul Curentului Golfului și ȋn continuare de-a lungul Curentului Subpolar (Subpolar Gyre). Pe parcurs, apa oceanica pierde căldura în atmosferă, care la latitudini medii și mari este semnificativ mai rece. Astfel, cȃnd ajunge ȋn Atlanticul de Nord, apa este relativ sărată și rece. Ambele proprietăți ale apei, salinitatea ridicată și temperatura scăzută, contribuie la o densitate relativ mare a apei. Ȋn unele regiuni ale Atlanticul de Nord densitatea apelor de suprafață poate fi mai mare decât cea de adȃncime, iar această diferență de densitate generează o mișcare pe verticală a apei. Ȋn esență, acesta este procesul de convecție oceanică și se manifestă ȋn Atlanticul de Nord, ȋn două regiuni: ȋn Curentul subpolar (Marea Labrador și Marea Irminger) și mai la nord, ȋn regiunea mărilor Islandei, Norvegiei și Groenlandei.
Mișcarea descendentă ȋn plan vertical a apelor de suprafață din Curentul subpolar este asociată cu convecție intensă și implică o circulație a apelor de suprafață ȋn plan orizontal, ȋn sens opus acelor de ceasornic (Figura 4, cadranul de sus). Mișcarea descendentă conectează circulația oceanică orizontală de suprafață cu cea de adȃncime, manifestată preponderant ȋn plan meridianal, ȋn acest bazin. Curentul subpolar, prin flancul său sudic, modulează transportul de apă caldă spre nord-vestul Europei și influențează circulația atmosferică de deasupra Atlanticului de Nord.
O parte din gheața marină din zona Arctică, topită sub acțiunea ȋncălzirii globale, constituie, astfel, un flux de apă proaspătă care ajunge ȋn zona curentului subpolar, ceea ce scade densitatea apei de suprafață și slăbește convecția și formarea apelor de adȃncime ȋn acest sector. Acest impact al ȋncălzirii globale poate deveni atȃt de pronunțat, ȋncȃt să suprime formarea apelor de adȃncime și să slăbească semnificativ curentul oceanic subpolar (Drijfhout et al 2015; Sgubin et al 2017; Swyngedouw et al 2021). Această tranziție bruscă este considerată un colaps al curentului subpolar și este constituie un risc semnificativ asociat depășirii de puncte critice climatice, ȋn contextual ȋncălzirii globale (Lenton et al. 2023). Colapsul poate avea loc ȋntr-un deceniu sau chiar ȋn cȃtiva ani și este probabil ireversibil pe termen scurt. Colapsul poate conduce la răciri ȋn Atlanticul de Nord și ȋn Europa (Sgubin et al 2019, McKay et al 2022).
Mișcarea descendentă ȋn plan vertical a apelor de suprafață din Curentul subpolar este asociată cu convecție intensă și implică o circulație a apelor de suprafață ȋn plan orizontal, ȋn sens opus acelor de ceasornic (Figura 4, cadranul de sus). Mișcarea descendentă conectează circulația oceanică orizontală de suprafață cu cea de adȃncime, manifestată preponderant ȋn plan meridianal, ȋn acest bazin. Curentul subpolar, prin flancul său sudic, modulează transportul de apă caldă spre nord-vestul Europei și influențează circulația atmosferică de deasupra Atlanticului de Nord.
O parte din gheața marină din zona Arctică, topită sub acțiunea ȋncălzirii globale, constituie, astfel, un flux de apă proaspătă care ajunge ȋn zona curentului subpolar, ceea ce scade densitatea apei de suprafață și slăbește convecția și formarea apelor de adȃncime ȋn acest sector. Acest impact al ȋncălzirii globale poate deveni atȃt de pronunțat, ȋncȃt să suprime formarea apelor de adȃncime și să slăbească semnificativ curentul oceanic subpolar (Drijfhout et al 2015; Sgubin et al 2017; Swyngedouw et al 2021). Această tranziție bruscă este considerată un colaps al curentului subpolar și este constituie un risc semnificativ asociat depășirii de puncte critice climatice, ȋn contextual ȋncălzirii globale (Lenton et al. 2023). Colapsul poate avea loc ȋntr-un deceniu sau chiar ȋn cȃtiva ani și este probabil ireversibil pe termen scurt. Colapsul poate conduce la răciri ȋn Atlanticul de Nord și ȋn Europa (Sgubin et al 2019, McKay et al 2022).
Circulatia meridianală din Atlantic (AMOC)
Formarea apelor de adȃncime ȋn zonele de convecție din Atlanticul de Nord se extinde pe verticală pȃnă la adȃncimi de 3000 m, de unde se deplasează ȋnspre zona tropicală, urmȃnd să revină la suprafață ȋn emisfera sudică. Astfel, ȋn Atlantic se formează o circulație ȋn plan meridianal ȋn care curenții de suprafață implică circulația apei de la tropice spre latitudini mari nordice, iar ȋn adâncime circulația corespunzătoare este din Atlanticul de Nord spre cel de sud. Această celulă a circulației oceanice din Atlantic reprezintă o descriere simplificată a AMOC (Figura 4, cadranul din mijloc).
AMOC redistribuie căldură și CO2, pe orizontală, la suprafața oceanului, precum și pe verticală, între nivelurile acestuia. Dacă încălzirea globală slăbește această circulație, astfel încât intensitatea ei scade sub un anumit prag, AMOC se poate opri în mod ireversibil, ceea ce ar avea un impact planetar eterogen, semnificativ.
AMOC redistribuie căldură și CO2, pe orizontală, la suprafața oceanului, precum și pe verticală, între nivelurile acestuia. Dacă încălzirea globală slăbește această circulație, astfel încât intensitatea ei scade sub un anumit prag, AMOC se poate opri în mod ireversibil, ceea ce ar avea un impact planetar eterogen, semnificativ.
Calota glaciară din Groenlanda (GIS)
Ȋn contextul ȋncălzirii globale, aceasta se topește ȋntr-un ritm accelerat (Figura 4, cadranul de jos). Pe măsură ce se topește, limita sa superioară coboară la ȋnălțimi mai mici, la care aerul este relativ cald, ceea ce accelerează topirea inițială. Astfel, se generează o reacție ȋn lanț (feedback pozitiv) ȋntre procesul de topire și ȋnălțimea calotei.
Datele paleoclimatice și simulările pe calculator ale dinamicii calotei glaciare indică faptul că punctul critic al acesteia este atins atunci când acest feedback pozitiv este suficient de intens ȋncȃt topirea să se auto-perpetueze. O topire semnificativă a acesteia, sub acțiunea ȋncălzirii globale, poate conduce la creșterea nivelului oceanului planetar.
La rȃndul său, aceasta creștere accelerează topirea gheții calotei, generȃndu-se astfel o reacție ȋn lanț, care poate fi ireversibilă. Simularile cu modele indică un punct critic atins la o creștere a temperaturii medii globale față de perioada preindustrială de 1.5 °C sau de 2.7 °C (Van Breedam et al. 2020; Noël et al. 2021). Semnalele de atenționare timpurie indică faptul că GIS se îndreaptă spre punctul critic (Boers et al. 2021). Fluxurile de apă proaspătă rezultate ȋn urma topirii de gheață din calota glaciară pot ajunge ȋn zonele de convecție din Atlanticul de Nord și pot contribui la slăbirea AMOC. Scara de timp caracteristică a topirii ȋn întregime a GIS este de ordinul mileniilor.
Datele paleoclimatice și simulările pe calculator ale dinamicii calotei glaciare indică faptul că punctul critic al acesteia este atins atunci când acest feedback pozitiv este suficient de intens ȋncȃt topirea să se auto-perpetueze. O topire semnificativă a acesteia, sub acțiunea ȋncălzirii globale, poate conduce la creșterea nivelului oceanului planetar.
La rȃndul său, aceasta creștere accelerează topirea gheții calotei, generȃndu-se astfel o reacție ȋn lanț, care poate fi ireversibilă. Simularile cu modele indică un punct critic atins la o creștere a temperaturii medii globale față de perioada preindustrială de 1.5 °C sau de 2.7 °C (Van Breedam et al. 2020; Noël et al. 2021). Semnalele de atenționare timpurie indică faptul că GIS se îndreaptă spre punctul critic (Boers et al. 2021). Fluxurile de apă proaspătă rezultate ȋn urma topirii de gheață din calota glaciară pot ajunge ȋn zonele de convecție din Atlanticul de Nord și pot contribui la slăbirea AMOC. Scara de timp caracteristică a topirii ȋn întregime a GIS este de ordinul mileniilor.
%201.png)
Fig. 4
Componente critice climatice. Convecția din curentul subpolar din Atlanticul de Nord (cadranul de sus), Circulația Meridianală din Atlantic (cadranul din mijloc) si calota glaciară din Groenlanda (cadranul de jos).
De ce sunt importante componentele climatice critice și punctele de prag ale acestora?
Convecția din curentul subpolar
Numărul studiilor referitoare la impactul climatic al colapsului convecției din Atlanticul subpolar de Nord este relativ mic. Simulările numerice indică faptul că aceasta se va opri ȋn procesul de slăbire a AMOC înspre colaps (Brodeau and 2016). Convecția din acest sector a fost asociată cu unul dintre modurile de variație a intensității AMOC, Oscilația Multidecenială din Atlantic (Atlantic Multidecadal Oscillation - AMO) (Dima et al. 2010; Dima et al. 2022). Se estimează că această oscilație va trece ȋn faza negativă ȋn jurul anului 2040 și atunci poate avea loc și colapsul convecției (Laybourn et al. 2024). Un studiu foarte recent (Nichita et al. 2025) sugerează că ȋn cazul colapsului convecției se va genera ȋn România, pe timpul verii, răcire și scădere a cantității de precipitații.
Circulația meridianală din Atlantic
Două studii publicate ȋn ultimul an furnizează puncte de vedere noi referitoare la soarta AMOC. Ȋn contrast cu studii anterioare, unul dintre acestea, bazat pe comparații ȋntre datele observaționale și simulări realizate cu modele de circulație generală a atmosferei și a oceanului, sugerează că AMOC a depășit deja punctul critic (Dima et al. 2025), ȋnsă aceste rezultate trebuie să fie confirmate de studii viitoare. Dacă sugestia va fi validată de studii viitoare, implicațiile sunt enorme.
Un al doilea studiu bazat pe simulări numerice sugerează că, ȋn contextul unor concentrații extreme de gaze cu efect de seră ȋn atmosferă, slăbirea AMOC ar putea fi compensată de fenomene care se manifestă ȋn emisfera sudică, ceea ce ar putea conduce la evitarea colapsului total al AMOC (Baker et al. 2025).
Un al doilea studiu bazat pe simulări numerice sugerează că, ȋn contextul unor concentrații extreme de gaze cu efect de seră ȋn atmosferă, slăbirea AMOC ar putea fi compensată de fenomene care se manifestă ȋn emisfera sudică, ceea ce ar putea conduce la evitarea colapsului total al AMOC (Baker et al. 2025).
Calota glaciară din Groenlanda
Ȋn anul 2024, pierderea de gheață a calotei a fost mai mică decât se aștepta, din cauza căderilor de zăpadă care au compensat parțial topirea. Această pierdere redusă confirmă variațiile semnificative inter-anuale ale pierderii de gheață. Ȋnsă tendința de topire pe termen lung continuă spre accelerarea pierderii de gheață.
Ce sunt punctele critice sociale?
Componentele critice climatice sunt părți din sistemul natural al Pămȃntului a căror dinamică include puncte de prag. Ȋn particular, evoluția acestora poate fi influențată de activitatea umană, prin emisiile de gaze cu efect de seră ȋn atmosferă și prin ȋncălzirea globală generată de acestea.
La rȃndul lor, transformările suferite de aceste componente pot afecta societatea umană, care evoluează ȋn cadrul natural reprezentat de atmosferă, hidrosferă, biosferă, criosferă (apa de pe planeta noastra, aflată ȋn stare solidă), litosferă (partea solidă a Pămȃntului). Merită subliniat faptul că modificările climatice semnificative pot ȋndeparta sistemul socio-economic de starea de echilibru, ceea ce poate conduce la instabilitate, la distrugerea coeziunii sociale, la disoluția societății. Astfel, schimbările climatice semnificative, cu foarte rare excepții, au un impact negativ asupra societății. De aceea punctele critice climatice sunt considerate negative.
Societatea umană include sisteme sociale reprezentate de colective umane cu dinamică complexă, alcătuite din comunități interconectate ȋn multiple moduri. Unele dintre acestea au de asemenea comportament de prag și de aceea se numesc componente sociale critice (Winkelmann et al. 2020). Dintre acestea, pot fi menționate sistemul politic, sistemul social, sistemul de sănătate publică, infrastructura energetică, piața financiară.
De exemplu, utilizarea de automobile electrice ȋntr-o țară crește inițial ȋn mod gradat. Ȋnsă, la atingere a unui punct critic (determinat, de exemplu de un preț accesibil al acestor tipuri de automobile, ȋn combinație cu o dezvoltare semnificativă a infrastructurii de alimentare a acestora), extinderea utilizării lor poate deveni accelerată, astfel ȋncȃt folosirea acestui tip de automobile devine rapid generalizată. O astfel de situație ar contribui la reducerea emisiilor de gaze cu effect de sera și la limitarea consecințelor schimbării climatice, ȋnsă poate și impulsiona industria auto, ceea de indică faptul că depășirea unui punct critic social poate fi benefică pentru societatea umană.
De exemplu, utilizarea de automobile electrice ȋntr-o țară crește inițial ȋn mod gradat. Ȋnsă, la atingere a unui punct critic (determinat, de exemplu de un preț accesibil al acestor tipuri de automobile, ȋn combinație cu o dezvoltare semnificativă a infrastructurii de alimentare a acestora), extinderea utilizării lor poate deveni accelerată, astfel ȋncȃt folosirea acestui tip de automobile devine rapid generalizată. O astfel de situație ar contribui la reducerea emisiilor de gaze cu effect de sera și la limitarea consecințelor schimbării climatice, ȋnsă poate și impulsiona industria auto, ceea de indică faptul că depășirea unui punct critic social poate fi benefică pentru societatea umană.
Exemplul precedent evidentiază faptul că, spre deosebire de cele climatice, punctele critice sociale pot fi de două tipuri: negative și pozitive. Sunt considerate puncte critice sociale negative cele (asociate unor sisteme sociale) prin a căror depășire sunt generate consecințe dăunătoare pentru societatea umană (Gupta et al., 2023; 2023; Rockström et al., 2023; Raworth, 2017). Depășiri de astfel de valori de prag pot conduce la crize ȋn sistemul financiar, la migrații ȋntre așezări umane, la conflicte ȋn sistemul politic, la polarizare ȋn sistemul social (Lenton et al. 2023). Declanșarea de procese care se autoperpetuează se poate manifesta nu numai la nivel cvasi-global, ci și la nivel regional sau local.
La rȃndul lor, transformările suferite de aceste componente pot afecta societatea umană, care evoluează ȋn cadrul natural reprezentat de atmosferă, hidrosferă, biosferă, criosferă (apa de pe planeta noastra, aflată ȋn stare solidă), litosferă (partea solidă a Pămȃntului). Merită subliniat faptul că modificările climatice semnificative pot ȋndeparta sistemul socio-economic de starea de echilibru, ceea ce poate conduce la instabilitate, la distrugerea coeziunii sociale, la disoluția societății. Astfel, schimbările climatice semnificative, cu foarte rare excepții, au un impact negativ asupra societății. De aceea punctele critice climatice sunt considerate negative.
Societatea umană include sisteme sociale reprezentate de colective umane cu dinamică complexă, alcătuite din comunități interconectate ȋn multiple moduri. Unele dintre acestea au de asemenea comportament de prag și de aceea se numesc componente sociale critice (Winkelmann et al. 2020). Dintre acestea, pot fi menționate sistemul politic, sistemul social, sistemul de sănătate publică, infrastructura energetică, piața financiară.
De exemplu, utilizarea de automobile electrice ȋntr-o țară crește inițial ȋn mod gradat. Ȋnsă, la atingere a unui punct critic (determinat, de exemplu de un preț accesibil al acestor tipuri de automobile, ȋn combinație cu o dezvoltare semnificativă a infrastructurii de alimentare a acestora), extinderea utilizării lor poate deveni accelerată, astfel ȋncȃt folosirea acestui tip de automobile devine rapid generalizată. O astfel de situație ar contribui la reducerea emisiilor de gaze cu effect de sera și la limitarea consecințelor schimbării climatice, ȋnsă poate și impulsiona industria auto, ceea de indică faptul că depășirea unui punct critic social poate fi benefică pentru societatea umană.
De exemplu, utilizarea de automobile electrice ȋntr-o țară crește inițial ȋn mod gradat. Ȋnsă, la atingere a unui punct critic (determinat, de exemplu de un preț accesibil al acestor tipuri de automobile, ȋn combinație cu o dezvoltare semnificativă a infrastructurii de alimentare a acestora), extinderea utilizării lor poate deveni accelerată, astfel ȋncȃt folosirea acestui tip de automobile devine rapid generalizată. O astfel de situație ar contribui la reducerea emisiilor de gaze cu effect de sera și la limitarea consecințelor schimbării climatice, ȋnsă poate și impulsiona industria auto, ceea de indică faptul că depășirea unui punct critic social poate fi benefică pentru societatea umană.
Exemplul precedent evidentiază faptul că, spre deosebire de cele climatice, punctele critice sociale pot fi de două tipuri: negative și pozitive. Sunt considerate puncte critice sociale negative cele (asociate unor sisteme sociale) prin a căror depășire sunt generate consecințe dăunătoare pentru societatea umană (Gupta et al., 2023; 2023; Rockström et al., 2023; Raworth, 2017). Depășiri de astfel de valori de prag pot conduce la crize ȋn sistemul financiar, la migrații ȋntre așezări umane, la conflicte ȋn sistemul politic, la polarizare ȋn sistemul social (Lenton et al. 2023). Declanșarea de procese care se autoperpetuează se poate manifesta nu numai la nivel cvasi-global, ci și la nivel regional sau local.
Dacă instituțiile democratice ale unui stat sunt slăbite ȋn mod gradual, depășirea unui punct critic, de exemplu, ȋn care societatea nu mai are ȋncredere ȋn acestea și nu mai acceptă deciziile instituțiilor statului, acestea încetează să mai funcționeze, odată cu pierderea echilibrului social, iar sistemul democratic colapsează, rămȃnȃnd deschisă posibilitatea instaurării unui regim dictatorial.
Ȋn mod complementar cu punctele critice sociale negative, cele pozitive sunt valori de prag asociate unor sisteme socio-economice, prin a căror depășire se genereaza impact care este ȋn mod preponderent benefic pentru societatea umană. De exemplu, un punct critic pozitiv al pieței energiei verzi este acela ȋn care prețul acesteia devine mai mic decȃt cel al energiei bazate pe combustibil fosil. Cȃnd se va atinge această valoare de prag a prețului energiei verzi, numărul celor care vor opta pentru renunțarea la energie bazată pe combustibil fosil va crește foarte rapid. Cȃnd această piață se află aproape de punctul critic, guvernul poate opta pentru o subvenție a prețului energiei verzi, pentru a-l depăși.
Dimensiunea impactul depășirii de puncte critice depinde de intervalul de timp ȋn care se manifestă și de extinderea spațială a acestuia. De exemplu, ȋn timp ce convecția din curentul subpolar din Atlanticul de Nord se poate opri ȋn cȃțiva ani, iar impactul colapsului acesteia se manifestă cel puțin la scară continentală, AMOC se poate opri ȋn câteva decenii, iar impactul colapsului acestei circulații oceanice este global. O potentială topire a GIS se extinde pe secole sau milenii, iar impactul direct al acestui proces se manifestă la scară continentală și globală.
Avȃnd ȋn vedere dimensiunea impactului depășirii de puncte critice, este clar faptul că anticiparea depășirii acestora este esențială pentru fundamentarea strategiilor de atenuare a impactului negativ al schimbării climatice și de adaptare la aceasta.
Potențiale metode de atenționare timpurie a depășirilor de puncte critice reprezintă un subiect de cercetare care a căpătat tot mai multă atenție ȋn ultimii ani (Scheffer et al. 2009). Depășirile de puncte critice se pot realiza nu numai la trecerea lentă prin puncte critice (numită tranziție de tip bifurcație – Bifurcation-Induced Tipping), ci si prin tranziții rapide, inițiate ȋnainte de atingerea de valori de prag, cum sunt cele realizate prin variația aleatoare a cauzei (numită tranziție indusă de zgomot – Noise-Induced Tipping) sau prin variația rapidă a cauzei (numită tranziție indusă de viteza mare de variație a cauzei – Rate-Induced Tipping) (Ritchie et al. 2023). Ȋn timp ce pot fi identificate semnale de atentionare timpurie referitoare la depășirile de puncte critice de tip bifurcație, nu pot fi determinate semnale similare pentru depășirile induse de zgomot, iar cele induse de viteza mare de variație a cauzei pot fi semnalate doar după ce s-au produs (Ashwin et al. 2012). Ȋn timp ce un studiu recent indică faptul că GIS evoluează spre punctul său critic (Boers and Rypdal 2021, metodele de identificare a semnalelor de atenționare timpurie a depășirii punctului critic al AMOC pot fi interpretate ȋn două moduri. Conform unei interpretări, AMOC se îndreaptă spre punctul critic, iar conform alteia, AMOC a depășit deja punctul critic, printr-o tranziție indusă de viteza de variație a cauzei (Dima et al. 2025).
Ȋn sinteză, punctele climatice critice reprezintă valori de prag ale unor subsisteme climatice sau sociale, prin a căror depășire sunt declansate transformări autoperpetuante ale acestora, care pot fi rapide și ireversibile, cu impact la scară globală asupra societății umane. Acesta poate fi amplificat prin depășirea de puncte critice sociale, negative sau pozitive.
Dimensiunea impactul depășirii de puncte critice depinde de intervalul de timp ȋn care se manifestă și de extinderea spațială a acestuia. De exemplu, ȋn timp ce convecția din curentul subpolar din Atlanticul de Nord se poate opri ȋn cȃțiva ani, iar impactul colapsului acesteia se manifestă cel puțin la scară continentală, AMOC se poate opri ȋn câteva decenii, iar impactul colapsului acestei circulații oceanice este global. O potentială topire a GIS se extinde pe secole sau milenii, iar impactul direct al acestui proces se manifestă la scară continentală și globală.
Avȃnd ȋn vedere dimensiunea impactului depășirii de puncte critice, este clar faptul că anticiparea depășirii acestora este esențială pentru fundamentarea strategiilor de atenuare a impactului negativ al schimbării climatice și de adaptare la aceasta.
Potențiale metode de atenționare timpurie a depășirilor de puncte critice reprezintă un subiect de cercetare care a căpătat tot mai multă atenție ȋn ultimii ani (Scheffer et al. 2009). Depășirile de puncte critice se pot realiza nu numai la trecerea lentă prin puncte critice (numită tranziție de tip bifurcație – Bifurcation-Induced Tipping), ci si prin tranziții rapide, inițiate ȋnainte de atingerea de valori de prag, cum sunt cele realizate prin variația aleatoare a cauzei (numită tranziție indusă de zgomot – Noise-Induced Tipping) sau prin variația rapidă a cauzei (numită tranziție indusă de viteza mare de variație a cauzei – Rate-Induced Tipping) (Ritchie et al. 2023). Ȋn timp ce pot fi identificate semnale de atentionare timpurie referitoare la depășirile de puncte critice de tip bifurcație, nu pot fi determinate semnale similare pentru depășirile induse de zgomot, iar cele induse de viteza mare de variație a cauzei pot fi semnalate doar după ce s-au produs (Ashwin et al. 2012). Ȋn timp ce un studiu recent indică faptul că GIS evoluează spre punctul său critic (Boers and Rypdal 2021, metodele de identificare a semnalelor de atenționare timpurie a depășirii punctului critic al AMOC pot fi interpretate ȋn două moduri. Conform unei interpretări, AMOC se îndreaptă spre punctul critic, iar conform alteia, AMOC a depășit deja punctul critic, printr-o tranziție indusă de viteza de variație a cauzei (Dima et al. 2025).
Ȋn sinteză, punctele climatice critice reprezintă valori de prag ale unor subsisteme climatice sau sociale, prin a căror depășire sunt declansate transformări autoperpetuante ale acestora, care pot fi rapide și ireversibile, cu impact la scară globală asupra societății umane. Acesta poate fi amplificat prin depășirea de puncte critice sociale, negative sau pozitive.
.jpg)
De la global la local:
Impactul componentelor critice asupra României
Impactul componentelor critice asupra României
Impactul opririi convecției oceanice din curentul subpolar asupra Romȃniei
Conform unor estimări, este posibil ca CSPG să colapseze ȋn jurul anului 2040 (Laybourn et al. 2024). Ȋn cadrul unui studiu realizat recent a fost determinat impactul fluctuațiilor AMOC care sunt legate de variațiile CSPG, asupra Europei, pe timpul verii (Figura 5) (Nichita et al. 2025).
După cum se observă ȋn Figura 5, ȋn cazul unui colaps al CSPG, pe timpul verii sunt induse anomalii pozitive de presiune ȋn sectorul Atlanticul de Nord (cadranul de sus). Acestea sunt asociate cu răcire și cu creștere a cantității de precipitații ȋn sud-estul Europei. Ȋn schimb, ȋnainte de colapsul convecției, anume ȋn următoii 10 ani, impactul estimat asupra Romȃniei va avea semn opus față de cel din Fig. 5. Astfel, acesta va fi reprezentat de anomalii pozitive de temperatură și de reducere a cantității de precipitații ȋn sud-estul Europei. Cu alte cuvinte, ȋn medie pe următorii 10 ani, convecția oceanică activă din zona subpolară a Atlanticului de Nord va continua să genereze anomalii pozitive de temperaturiă și negative de precipitații ȋn Romȃnia, Astfel, aceste rezultate sugerează că CSPG și fluctuațiile corespunzătoare ale AMOC au contribuit la condițiile extrem de calde și persistente din ultimele veri, ȋnregistrate ȋn Romȃnia.. Avȃnd ȋn vedere că raportul IPCC din 2019 indică intensificarea ȋn anii următori a deșertificării care deja se manifestă ȋn țara noastră ȋn contextul influenței factorului antropic, conform rezultatelor incluse ȋn Figura 5, convecția oceanică din zona subpolară a Atlanticului de Nord va contribui la accelerarea acestui proces.
După cum se observă ȋn Figura 5, ȋn cazul unui colaps al CSPG, pe timpul verii sunt induse anomalii pozitive de presiune ȋn sectorul Atlanticul de Nord (cadranul de sus). Acestea sunt asociate cu răcire și cu creștere a cantității de precipitații ȋn sud-estul Europei. Ȋn schimb, ȋnainte de colapsul convecției, anume ȋn următoii 10 ani, impactul estimat asupra Romȃniei va avea semn opus față de cel din Fig. 5. Astfel, acesta va fi reprezentat de anomalii pozitive de temperatură și de reducere a cantității de precipitații ȋn sud-estul Europei. Cu alte cuvinte, ȋn medie pe următorii 10 ani, convecția oceanică activă din zona subpolară a Atlanticului de Nord va continua să genereze anomalii pozitive de temperaturiă și negative de precipitații ȋn Romȃnia, Astfel, aceste rezultate sugerează că CSPG și fluctuațiile corespunzătoare ale AMOC au contribuit la condițiile extrem de calde și persistente din ultimele veri, ȋnregistrate ȋn Romȃnia.. Avȃnd ȋn vedere că raportul IPCC din 2019 indică intensificarea ȋn anii următori a deșertificării care deja se manifestă ȋn țara noastră ȋn contextul influenței factorului antropic, conform rezultatelor incluse ȋn Figura 5, convecția oceanică din zona subpolară a Atlanticului de Nord va contribui la accelerarea acestui proces.
Fig. 5
Impactul estimat al colapsului convecției oceanice din Atlanticul subpolar de Nord, ȋn cȃmpul de presiune la nivelul marii (Pa/°C) (cadranul de sus), de temperatură a aerului la 2 m de la sol (cadranul din mijloc), de precipitații de vară (cadranul de jos). Se estimează că un colaps al convecției va avea loc ȋn jurul anului 2040. Ȋntr-o perspectivă simplificată, hărțile reflectă modificările calitative ale variabilelor respective, asociate cu colapsul convecției din Atlanticul subpolar de Nord.
%201.png)
Impactul tendinței de slăbire a AMOC asupra Romȃniei
Conform aceluiași studiu, tendința de slăbire a AMOC generează impact climatic semnificativ asupra Europei, mai ales pe timpul iernii (Nichita et al. 2025). Acesta constă ȋntr-o intensificare a circulației atmosferice dinspre Atlanticul de Nord ȋnspre Europa (Fig. 6, cadranul de sus, banda cvasi-orizontală dintre centrii de presiune indică direcția ȋn care se mișcă aerul atmosferic, de pe ocean spre Europa). Aceasta generează o ȋncălzire ȋn centrul și nordul continentului (Figura 6, cadranul din mijloc), prin faptul că iarna, temperatura apei oceanului este mai ridicată decȃt cea de pe continent. De asemenea, acesta circulație dinspre ocean aduce și umiditate ȋn Europa, ceea ce generează o creștere a cantității de precipitații ȋn partea de nord a acestuia și o scădere ȋn sectorul sudic, care se extinde și în Romȃnia (Figura 6, cadranul de jos). Ȋn concordanță cu aceste rezultate, un studiu precedent indică o intensificare a condițiilor de secetă ȋn anii următori, ca răspuns la tendința de slăbire a AMOC (Ioniță et al. 2022).
Trebuie subliniat faptul că deși CSPG și tendița de slăbire a AMOC generează impact climatic asupra Romȃniaei ȋn sezoane diferite (vara și, respectiv, iarna), ambele contribuie la intensificarea conditiilor de secetă.
Trebuie subliniat faptul că deși CSPG și tendița de slăbire a AMOC generează impact climatic asupra Romȃniaei ȋn sezoane diferite (vara și, respectiv, iarna), ambele contribuie la intensificarea conditiilor de secetă.
Puncte critice sociale în România
Spre deosebire de punctele critice climatice, care sunt negative, cel sociale pot fi atȃt negative cȃt și pozitive. Identificarea punctelor critice sociale reprezintă prima etapă necesară ȋn fundamentarea unei strategii de adaptare la schimbarea climatică. Exemple de puncte critice sociale, negative și pozitive identificate în Romȃnia, sunt incluse ȋn această secțiune.
Puncte critice sociale negative
Piața energiei verzi. Ȋn procesul de trecere la utilizarea de energii verzi, gospodăriile pot experimenta o creștere a prețurilor facturilor la energie – de exemplu cu 5% –, ceea ce poate duce către excluziune socială. Pentru a evita depășirea unui punct critic social negativ al prețului energiei verzi (peste care se manifestă excluziunea socială), este programat ca Romȃnia să primească ↗6 miliarde Euro de la fondul social pentru climă al Uniunii Europene (UE), pentru a ȋi sprijini pe cei defavorizați ȋn cazul creșterii prețului energiei verzi.
Avȃnd ȋn vedere și exemplul legat de punctul critic social pozitiv al pieței verzi, inclus în secțiunea 2.6, se observă că un sistem poate avea mai multe valori de prag. Astfel, piața energiei verzi are atȃt un punct critic negativ, cȃt și unul pozitiv, iar guvernul poate interveni pentru a evita depășirea primului și pentru a grăbi atingerea celui de al doilea.
Avȃnd ȋn vedere și exemplul legat de punctul critic social pozitiv al pieței verzi, inclus în secțiunea 2.6, se observă că un sistem poate avea mai multe valori de prag. Astfel, piața energiei verzi are atȃt un punct critic negativ, cȃt și unul pozitiv, iar guvernul poate interveni pentru a evita depășirea primului și pentru a grăbi atingerea celui de al doilea.
Fig. 6
Impactul estimat al tendinței de slăbire a AMOC ȋn câmpul de presiune la nivelul mării (Pa/°C) (cadranul de sus), de temperatură a aerului la 2 m de la sol (cadranul din mijloc), de precipitații (cadranul de jos). Ȋntr-o perspectivă simplificată, hărțile reflectă modificările calitative ale variabilelor respective, asociate cu slăbirea AMOC.
%201.png)
Instituțiile statului. Sondaje recente indică faptul că 74% dintre români nu au ȋncredere că guvernul va gestiona corect bani colectați din creșteri de taxe.
De asemenea, conform altui sondaj, 60% dintre tinerii din Romȃnia nu au ȋncredere ȋn instituțiile statului, iar 90% dintre ei cred că politicienii mint.
De asemenea, conform altui sondaj, 60% dintre tinerii din Romȃnia nu au ȋncredere ȋn instituțiile statului, iar 90% dintre ei cred că politicienii mint.
Acest grad ridicat de neȋncredere ȋn instituțiile statului subminează cooperarea pentru acțiuni colective legate de schimbarea climatică ȋn particular și de funcționare a statului ȋn general. Asta crește riscul ca, atunci cȃnd nivelul de ȋncredere scade sub o valoare critică, eforturile de adaptare să eșueze, iar funcționarea instituțiilor statului să colapseze ȋn cascadă.
Sistemul politic și social. Tensiunile induse de evenimente climatice extreme sau de evenimente legate de mediu (cum sunt valurile de căldură și inundațiile, cum au fost cele din Moldova din iulie 2025) pot amplifica polarizarea politică actuală, ceea ce poate favoriza tendințele extremiste din societate, care leagă problemele ecologice de idei xenofobe și rasiste. De exemplu, susțin că imigranții sunt vinovați pentru problemele de mediu. Ȋn Romȃnia, unde ȋncrederea populației ȋn instituțiile statului este la nivel scăzut, iar inechitățile sociale persistă, există riscul ca o astfel de dinamică să conducă la depășirea unui punct critic, peste care instabilitatea socială și politică se poate extinde și amplifica.
Puncte critice sociale pozitive
Ȋn Romȃnia, combinația dintre potențialul agricol, biodiversitatea existentă și impulsul global legat de agricultura regenerativă sugerează că este posibil ca țara noastră să se poată ȋndrepta spre un punct social critic pozitiv legat de aceasta, peste care practicarea acesteia se extinde ȋn mod accelerat.
Pentru a sprijini atingerea punctului critic pozitiv se pot lua măsuri legate de politica agricolă, de informare a populației și legate de impulsionarea cererii de piață.
Clădiri cu potențial de renovarea energetică. 8 din 10 clădiri din Romȃnia construite ȋnainte de 1990, cȃnd nu existau standarde energetice pentru izolarea acestora, necesită renovări. La nivelul UE, pentru clădirile rezidențiale, rata anuală de renovare, asociată unei reduceri a consumului de energie de 30%-60%, este de aproximativ 1.3%, iar pentru reduceri ale consumului de energie de peste 60% este de 0.1%. Există un ↗mecanism de susținere și un fond de renovare al UE ce poate fi folosit pentru ȋmbunătățirea eficienței energetice a clădirilor existente.
Avȃnd ȋn vedere că există o nevoie extinsă de renovare energetică a clădirilor, sprijinul UE și beneficiile sociale și de mediu sunt evidente, Romȃnia are un potențial semnificativ de a depăși un punct critic social pozitiv, legat de renovarea energetică a clădirilor, peste care aceasta se extinde ȋn mod accelerat. Provocările legate de atingerea acestuia sunt reprezentate de o lipsă de ȋntelegere a potențialului de reducere a consumului energetic, lipsa stimulentelor pentru renovări energetice, dificultatea de acces la produse financiare.
Agricultura regenerativă. Aceasta este legată de un sistem de principii referitoare la modul ȋn care se face agricultura, prin care se reface și se ȋmbunătătește sănătatea ecosistemelor, și nu doar se minimizează gradul de distrugere a acestora. Obiectivul general referitor la agricultura regenerativă este de a reface ecosistemele degradate, ȋn timp ce se produce hrană. Obiectivele specifice sunt: ȋmbunătățirea sănătății și fertilității solului, creșterea biodiversității, ȋntărirea rezistenței ecosistemelor ȋn fața schimbării climatice, absorbția de CO2 din atmosferă ȋn sol și ȋn biomasă.
Activități specifice sunt: reducerea prelucrăriiz solului, folosirea de ȋngrășăminte verzi, rotația culturilor, integrarea creșterii animalelor cu sistemele de cultivare.
Avȃnd ȋn vedere că există o nevoie extinsă de renovare energetică a clădirilor, sprijinul UE și beneficiile sociale și de mediu sunt evidente, Romȃnia are un potențial semnificativ de a depăși un punct critic social pozitiv, legat de renovarea energetică a clădirilor, peste care aceasta se extinde ȋn mod accelerat. Provocările legate de atingerea acestuia sunt reprezentate de o lipsă de ȋntelegere a potențialului de reducere a consumului energetic, lipsa stimulentelor pentru renovări energetice, dificultatea de acces la produse financiare.
Agricultura regenerativă. Aceasta este legată de un sistem de principii referitoare la modul ȋn care se face agricultura, prin care se reface și se ȋmbunătătește sănătatea ecosistemelor, și nu doar se minimizează gradul de distrugere a acestora. Obiectivul general referitor la agricultura regenerativă este de a reface ecosistemele degradate, ȋn timp ce se produce hrană. Obiectivele specifice sunt: ȋmbunătățirea sănătății și fertilității solului, creșterea biodiversității, ȋntărirea rezistenței ecosistemelor ȋn fața schimbării climatice, absorbția de CO2 din atmosferă ȋn sol și ȋn biomasă.
Activități specifice sunt: reducerea prelucrăriiz solului, folosirea de ȋngrășăminte verzi, rotația culturilor, integrarea creșterii animalelor cu sistemele de cultivare.
CONCLUZII
Cu ce rămânem și ce facem pe mai departe?
Sinteza principalelor elemente noi ale ultimului an
- România se află în zona de impact a trei componente critice climatice.
- A fost estimat impactul variatiilor AMOC asupra temperaturii și precipitațiilor din România atât pentru sezonul de iarnă, cât și pentru cel de vară, pentru următorul deceniu, după analiza datelor de observație. Un studiu recent sugerează că este posibil ca AMOC să fi depășit deja punctul său critic.
- Evidențierea de sisteme critice sociale negative (piața energiei verzi, instituțiile statului, sistemul politic și social) și pozitive (clădirile cu potențial de renovare energetică, agricultura regenerativă) în România.
Recomandări strategice concrete
Pentru factorii de decizie
- Ȋn stadiul actual, schimbarea climatică reprezintă o amenințare existențială pentru societatea umană. Ȋn această situație, singura opțiune rațională responsabilă constă ȋn luarea de măsuri pentru atenuarea impactului și adaptarea societății la schimbarea climatică.
- Avȃnd ȋn vedere impactul negativ al depășirii punctelor critice climatice și al celor sociale negative, precum și potențialul impact pozitiv semnificativ ale pragurilor critice sociale pozitive, este necesară finanțarea cercetărilor referitoare la identificarea punctelor critice climatice și sociale, care se manifestă la nivel național și regional.
- Identificare punctelor critice climatice și sociale trebuie să fie urmată de realizarea de politici pentru stimularea atingerii de puncte critice sociale pozitive.
Pentru sectoare specifice
- Agricultură: diversificarea culturilor rezistente la secetă.
- Energie: aplicarea de politici și măsuri pentru accelerarea tranziției spre depășirea punctului critic pozitiv ȋn utilizarea de energii verzi.
- Sănătate: pregătirea sistemului de sănătate publică, astfel ȋncât acesta să nu fie supus riscului de colaps al funcționarii sale, ȋn cazul unei suprasolicitări generate de valuri de căldură extremă.
Pentru cetățeni
- Implicarea ȋn acțiuni pentru depășirea punctelor critice sociale pozitive.
- Ȋncurajarea implicării tinerilor ȋn acțiuni de informare legate de punctele critice climatice și sociale.
Acțiuni urgente pentru următorii 2 ani
- Dezvoltarea capacității de cercetare a sistemelor climatice și sociale critice care se manifestă la nivel național și regional.
- Prioritizarea investițiilor în sisteme de avertizare timpurie.
autori
dr. Mihai Dima
este profesor la Facultatea de Fizică a Universității din București și cercetător în domeniul variațiilor climatice. Este autor a numeroase articole științifice referitoare la mecanismele fizice ale schimbărilor climatice, publicate în cele mai prestigioase reviste pe plan internațional. A fost președinte al Consiliului Național al Cercetării Științifice și secretar de stat pentru cercetare științifică și inovare. În prezent este director al Școlii Interdisciplinare de Studii Doctorale a Universității din București și ambasador științific al Fundației Humboldt, din Germania.