Aceasta este o evoluție la care ne putem aștepta într-un climat mai cald. Suprafața continentală se încălzește mai rapid decât oceanele, iar umiditatea relativă a aerului tinde să scadă, împiedicând declanșarea furtunilor. Rezultatul este un număr mai mic de ore favorabile și o probabilitate de declanșare a furtunilor mai redusă. Totuși, atunci când furtunile sunt declanșate, acestea beneficiază de mai multă energie disponibilă și pot fi mai intense – grindină mai mare, rafale mai puternice, arii afectate mai extinse.
Cu alte cuvinte intensitatea furtunilor crește, chiar dacă numărul de ore favorabile scade.
Simultan, se pot analiza distribuția și tendința (schimbarea) pe termen lung pentru furtunile care pot forma grindina de mari dimensiuni (diametrul mai mare de 2 cm) și foarte mari dimensiuni (diametrul mai mare de 5 cm). Pentru aceasta am folosit un set de date dezvoltat de
o echipă de cercetători de la
Laboratorul European pentru Furtuni Severe (ESSL). Cu ajutorul acestui set de date și a modelelor ce stau la baza lor putem estima probabilitatea de apariție a grindinei, ceea ce permite reconstruirea climatologiei acestor fenomene și analiza tendințelor lor pe termen lung.
Rezultatele obținute de echipa de cercetători de la ESSL arată creșteri ale frecvenței furtunilor cu grindină de peste 2 cm în majoritatea regiunilor din Europe, în intervalul 1950–2021. Cea mai accentuată creștere a fost observată în nordul Italiei, unde grindina cu dimensiuni de peste 5 cm este de aproximativ trei ori mai frecventă în prezent, comparativ cu anii 1950. Autorii explică aceste creșteri prin creșterea umidității în straturile inferioare ale atmosferei – în apropierea solului –, un efect al încălzirii globale, care conferă un potențial mai ridicat de apariție a furtunilor severe.
Pentru Europa de Est, rezultatele studiului nu indică creșteri semnificative. Aici, frecvența condițiilor favorabile a rămas constantă sau a scăzut ușor, probabil din cauza intensificării stratului de inhibiție convectivă și a aerului mai uscat în primii 4 km ai atmosferei, procese ce pot împiedica declanșarea furtunilor, chiar și în prezența instabilității.
Pentru România, rezultatele obținute cu acest model sunt prezentate în Figura 3. Conform datelor analizate, din 1950 până în 2021, regiunea de sud-est a României are cel mai mare număr mediu de ore cu grindină de peste 2 cm (>0.5 ore pe an, Figura 3a) și cu grindină cu dimensiuni de peste 5 cm (>0.06 ore pe an, Figura 3b). Cu alte cuvinte, 0.5 ore pe an înseamnă că, în medie, într-un an tipic, într-o anumită zonă, condițiile favorabile pentru grindină de mari dimensiuni durează doar aproximativ 30 de minute. Deși distribuția numărului mediu anual de ore cu grindină este similară pentru ambele tipuri de grindină, analiza tendințelor prezintă diferențe.
Astfel, se observă puține condiții care conduc la apariția grindinei >2 cm în majoritatea regiunilor din România, cu excepția sudului țării (Figura 3c). Pentru grindina >5 cm, tendința condițiilor meteorologice este crescătoare pe aproape întreg teritoriul României, însă creșterea este foarte mică (Figura 3d).