Datele OMS arată o imagine sumbră:

Aceste date nu sunt doar o reprezentare izolată. Astfel, prestigioasa publicație The Lancet, în raportul său amintit mai sus, evidențiază trei tendințe alarmante de mare relevanță regională pentru Europa de Est și Sud-Est:

Aceste condiţii pun o presiune tot mai mare asupra sistemelor sanitare și a comunităților vulnerabile. Pentru România, aceste cifre europene nu sunt doar statistici îndepărtate, ci ele reflectă o criză de sănătate publică în care ne aflăm deja și care se va agrava dacă nu acționăm rapid.

Sistemul cardio-vascular

Într-o ↗analiză amplă din 2017, cercetătorul Paolo Giorgini și echipa sa au identificat dovezile epidemiologice și mecanismele biologice care leagă cauzal schimbările climatice de hipertensiunea arterială, diabet, bolile cardiace ischemice, insuficiența cardiacă și accidentele vasculare cerebrale, afecțiuni cu o etiologie multifactorială. Potrivit acestui studiu, căldura extremă nu funcționează ca un factor izolat, ci declanșează o cascadă de probleme medicale grave, ale căror mecanisme încep să fie mai bine cunoscute.

↗Un studiu recent explică acest fenomen complex prin faptul că ”temperatura nu este singurul factor de mediu care afectează sănătatea. Există adesea o interacțiune între temperatură, umezeală, vânt, radiații, precipitații și poluarea aerului. Acest efect interactiv se întâmplă atunci când alți factori de mediu influențează relația dintre temperatura ridicată/valul de căldură și mortalitate prin tulburări cardio-vasculare. Aceste efecte comune ar putea fi sinergice, ceea ce înseamnă că sunt mai mult decât suma celor două efecte independente" .

↗Același studiu susține că „în ciuda eterogenității dovezilor la nivel global, cauzată parțial de diferențele în condițiile climatice și dinamica populației, există o legătură clară între căldură și mortalitatea din cauze cardiovasculare. Riscul a fost adesea constatat a fi mai ridicat în rândul subgrupurilor vulnerabile, inclusiv la persoanele în vârstă, persoanele cu afecțiuni preexistente și cele cu un statut socioeconomic defavorizat.” În opinia autorilor „pentru factorii de decizie, această perspectivă ar contribui la formularea unor măsuri de atenuare specifice, la consolidarea sistemelor de avertizare timpurie și la dezvoltarea unor strategii mai eficiente de adaptare”.

Practic, atunci când căldura se combină cu umezeala ridicată și poluarea din orașe (o situație frecvent întâlnită în București în lunile de vară), impactul asupra sănătății inimii poate fi semnificativ și necesită o atenție sporită.

↗O analiză științifică foarte detaliată pe această temă a fost realizată de Dhruv S. Kazi și colegii săi, în anul 2024. Echipa a analizat 492 de studii din 30 de țări dezvoltate, 17 țări cu venituri medii (inclusiv România) și o țară săracă. Concluzia este clară: „Este necesară o acțiune urgentă pentru a reduce riscul cardiovascular asociat schimbărilor climatice, în special în rândul grupurilor vulnerabile."

Când căldura atacă plămânii:astmul bronșic în vremuri de caniculă

Cercetătorii au descoperit că temperaturile extreme (atât căldura extremă, cât și frigul sever) pot declanșa episoade grave de astm. ↗Un studiu recent al echipei conduse de Azhu Han (2023) explică mecanismele complexe prin care temperaturile extreme transformă o problemă respiratorie cronică într-o posibilă urgență medicală.

↗Concluzia specialiștilor este că temperaturile extreme cresc semnificativ riscul episoadelor severe de astm, la acesta contribuind și unele modificări în distribuția sezonieră a unor specii de polen alergenice și de aceea sunt necesare măsuri speciale de ↗protecție pentru persoanele sensibile. ↗Alte cercetări confirmă această legătură îngrijorătoare, arătând cum încălzirea globală contribuie la creșterea incidenței, dar și a severității bolilor alergice, inclusiv a ↗astmului bronșic alergic.

Temperaturile extreme și sănătatea pielii: de la disconfort la afecțiuni cronice

Expunerea la soare poate determina anumite afecțiuni dermatologice cronice cum este, de pildă, dermatita atopică (DA). ↗Într-un studiu, publicat în 2023, Jessica W. Hui-Beckman și echipa sa detaliază mecanismele prin care pielea supusă la factori termici dezvoltă această formă de alergie cutanată denumită dermatită atopică. Astfel, conform autorilor: „schimbările climatice reprezintă o amenințare globală pentru sănătatea publică și cauzează sau agravează diverse afecțiuni, inclusiv DA, bolile alergice, infecțioase, cardiovasculare, leziunile fizice și tulburările mintale. Incidența alergiilor, precum DA, a crescut în ultimele decenii, iar factorii de mediu, cum ar fi schimbările climatice, au fost implicați ca un posibil mecanism”. Un număr semnificativ de studii au fost publicate cu privire la impactul factorilor climatici, inclusiv al temperaturilor scăzute sau ridicate, asupra barierei cutanate și a modificărilor acesteia în cadrul DA, la diverse grupuri de vârstă. Studii realizate în mai multe țări au constatat, de pildă, o incidență mai mare a DA la copiii născuți în anotimpurile mai reci, toamna și iarna. S-a raportat că temperaturile scăzute, dar și cele foarte ridicate, influențează mâncărimea, erupțiile cutanate, creșterea numărului de vizite medicale, disfuncția barierei cutanate, dezvoltarea DA și exacerbarea astmului, ↗cum menționează același studiu.

Fragilitatea sistemului nervos central și a psihicului uman

Poate cel mai îngrijorător aspect este impactul asupra sistemului nervos. ↗Un raport recent publicat la nivel internațional a adus dovezi că sistemul nervos este, în mod special, sensibil la factorii de risc climatici, ceea ce face ca pacienții cu tulburări neurologice și cei cu tulburări psihice să necesite mai multe măsuri de protecție în raport cu alte categorii de bolnavi.↗Studiile efectuate în ultimii ani în domeniul epigeneticii de mediu, au condus la o mai bună înțelegere a mecanismelor prin care factorii de risc din mediul înconjurător acționează asupra materialului genetic uman ↗determinând anumite patologii.

Astfel, numeroase studii au examinat, în ultimii ani, și alte mecanisme prin care factorii de risc din mediu acționează asupra sistemului nervos, determinând anumite tulburări psihice specifice: ↗anxietate, depresie, ↗schizofrenie, tulburare bipolară. ↗Un articol recent trece în revistă rezultatele cercetărilor privind impactul schimbărilor climatice asupra unui număr mai mare de tulburări psihice diferite. ↗Un alt studiu de sinteză, publicat anterior, de către Paolo Cianconi și echipa sa, ajunge la concluzia că: „Efectele schimbărilor climatice pot fi directe sau indirecte, pe termen scurt sau pe termen lung. Evenimentele acute pot acționa prin mecanisme similare celor ale stresului traumatic, ducând la apariția unor tipare psihopatologice bine cunoscute. În plus, consecințele expunerii la evenimente meteorologice extreme sau prelungite pot fi întârziate, incluzând tulburări precum stresul posttraumatic, sau chiar transmise generațiilor următoare.”Această concluzie este importantă pentru că atrage atenția asupra faptului că strategiile de sănătate mintală trebuie să stabilească măsuri de prevenție a apariției episoadelor acute cauzate de stresul termic, dar și măsuri de adaptare și atenuare pe termen lung, inclusiv stabilirea unor programe de informare pentru populația vulnerabilă la astfel de patologii psihice cu privire la măsurile de prevenție a decompensării și de reducere a nevoii de spitalizare în regim de urgență.

De asemenea, schimbările climatice pot conduce la variații termice în interiorul locuințelor, în special în cazul grupurilor vulnerabile, lipsite de mijloacele materiale necesare pentru a eficientiza energetic locuințele sau pentru a folosi sisteme de climatizare moderne. ↗Un studiu relevant, realizat pe această temă, indică faptul că temperatura optimă în locuință pentru o bună funcționare cognitivă a persoanelor cu vârste peste 65 de ani se situează între 20 – 24 ºC. Scăderea sub 20 ºC sau creșterea peste 24 ºC duce la o scădere a performanței funcțiilor cognitive la vârstnici. Astfel, concluzia autorilor acestui studiu este că: „chiar și în condițiile climatice actuale, o parte considerabilă a adulților în vârstă se confruntă cu temperaturi interioare dăunătoare abilităților lor cognitive. Schimbările climatice pot exacerba această problemă, în special în rândul adulților în vârstă cu venituri mici. Abordarea acestei probleme în politica de sănătate publică și locuințe este esențială pentru creșterea rezistenței la schimbările climatice la populația vulnerabilă”.

Cum resimte corpul nostru temperaturile ridicate?

Temperatura aerului este cel mai important factor dintre toate variabilele meteo-climatice care produce reacţii fiziologice la nivelul organismului. Este important să se ştie că temperatura resimţită de corpul uman nu este aceeași cu temperatura obiectivă (cea măsurată cu termometrul), ci este rezultanta unui efect combinat în funcţie de interacțiunea mai multor factori meteorologici.

Astfel, atunci când verificăm temperatura pe telefon și vedem 35 °C, nu înseamnă că aceasta este temperatura pe care o resimte corpul nostru. De fapt, ceea ce simțim poate fi mult mai intens sau mai blând, în funcție de condițiile de umezeală şi/sau vânt asociate.

Situaţia reală resimţită de corpul uman este dată de combinația dintre temperatură, umezeală și viteza vântului. De exemplu, într-o zi de vară cu temperatura măsurată de 24 °C, dacă aerul este destul de uscat (umezeala relativă a aerului este de 10% sau, altfel spus, aerul are un conţinut mic de vapori de apă), corpul uman va simți ca și cum ar fi 21 °C, ceea ce poate fi o senzaţie confortabilă. Dar dacă aceeași temperatură de 24 °C se combină cu o umezeală relativă ridicată (90-100%, respectiv masa de aer are un conţinut mare de vapori de apă), corpul va simți temperatura ca fiind de 27 °C, situaţie în care începe să se manifeste stresul cald, respectiv unul moderat. Şi toate acestea, în timp ce termometrul, indică aceeaşi valoare de 24 °C.

De ce se întâmplă asta? Pentru că organismul nostru se răcește prin evaporaţia produsă de pe suprafaţa pielii sau prin evaporaţia transpiraţiei. Când umezeala relativă este mare, transpirația nu se mai poate evapora eficient (destul de rapid), iar corpul nu se mai poate răci natural. Rezultatul: simțim că ne este mult mai cald și apare disconfortul termic cald sau stresul termic cald. În situația în care transpirația existentă pe piele nu se poate evapora din cauza umezelii relative ridicate, senzaţia este una de sufocare. În general, umezeala relativă ridicată conduce la exacerbarea efectelor temperaturii ridicate asupra sănătăţii cauzate de stresul termic cald. Printre altele, acestea pot include ↗stări de epuizare fizică, deshidratare şi/sau sincopele determinate de căldură.

La polul opus, vântul ajută la răcirea mai eficientă, motiv pentru care un vânt slab/moderat, face ca o temperatură ridicată să pară mai plăcută sau mai uşor de suportat. Însă în realitate, acești factori, temperatura, umezeala relativă şi vântul acționează împreună, creând combinații complexe.

Pentru a măsura cu adevărat cât de confortabile sau stresante sunt anumite condiţii de vreme pentru corpul uman, se folosesc indici speciali, numiţi indici biometeorologici, precum temperatura fiziologică echivalentă (↗PET), indicele de temperatură – umezeală (↗THI) sau temperatura efectivă (TE) care iau în calcul acţiunea combinată şi concomitentă a tuturor acestor elemente. Cel mai modern dintre acești indici este indicele universal de confort termic (↗Universal Thermal Comfort Index, UTCI) care dă informaţii despre cum se simte cu adevărat organismul nostru în diverse condiţii de vreme, respectiv care este senzaţia termică resimţită, în funcţie de parametrii meteorologici, îmbrăcăminte şi nivelul de activitate fizică. ↗Acesta se măsoară în °C şi există 10 clase de senzaţii termice, de la stres termic extrem cald la stres termic extrem rece (Tabelul 1).

Recent, abordarea a fost preluată şi dezvoltată de cercetătorii britanici sub denumirea ↗"fiziologia pe primul loc", care ia in considerare şi starea de sănătate.

Câteva exemple concrete cu privire la modul în care este resimţită temperatura aerului de 35 °C, în diferite condiţii de umezeală şi de vânt, sunt prezentate în Tabelul 2. Astfel, se observă că pentru aceeaşi temperatură, masurată obiectiv, de 35 °C, variaţia temperaturii resimţite este de 10 °C, respectiv între 33.2 °C şi 43.3 °C.

De asemenea, ↗un alt studiu care a luat în calcul datele la nivel judeţean a relevat faptul că pentru majoritatea regiunilor din România s-a observat o tendinţă de creştere a mortalităţii asociate temperaturilor ridicate în perioada 2000-2020. Trebuie menţionat că tendinţele cele mai accelerate de creştere s-au înregistrat în judeţele Cluj, Hunedoara şi Prahova, unde se constată o creştere cu 20-30 decese la 1 mil. de locuitori pe deceniu. În general, situaţia este mai gravă în jumătatea nordică a ţării, respectiv în partea de vest şi nord-est, comparativ cu regiunile sudice şi sud-estice (Fig. 2).

Pentru a înțelege gravitatea situației trebuie să reţinem că ↗specialiștii europeni în bioclimatologie califică riscul actual pentru sănătatea umană cauzat de căldură drept "critic". Și vestea rea este că, fără măsuri urgente de adaptare, acest risc se estimează să crească în următoarele decenii.

Pentru a înțelege gravitatea situației trebuie să reţinem că ↗specialiștii europeni în bioclimatologie califică riscul actual pentru sănătatea umană cauzat de căldură drept "critic". Și vestea rea este că, fără măsuri urgente de adaptare, acest risc se estimează să crească în următoarele decenii.

Risc în creștere a frecvenței cazurilor de boli infecțioase, transmisibile prin vectori, în România

Schimbările climatice creează condiții prielnice (temperatură ridicată combinată cu umezeală ridicată) pentru extinderea distribuției geografice a arealului favorabil dezvoltării vectorilor purtători de agenţi patogeni exotici în Europa, afectând direct sănătatea populației în România. ↗Conform datelor din raportul menționat anterior, riscul de izbucnire a infecțiilor cu virusul West Nile a crescut între deceniile 1951–60 și 2013–22, cu cele mai mari creșteri în Europa de Est (p. e503). De asemenea, România a cunoscut o creștere în numărul de luni cu condiții climatice favorabile pentru activitatea căpușelor comune, vectori ai bolii Lyme și ai encefalitei transmise prin mușcături (p. e504).

Aceste tendințe semnalează necesitatea urgentă a întăririi supravegherii epidemiologice și a campaniilor de informare a populației privind prevenirea înțepăturilor de țânțari și căpușe, în special, în mediul rural. Extinderea acestor boli în regiuni anterior neafectate reflectă o realitate epidemiologică în schimbare, cu consecințe importante asupra sistemului de sănătate publică din România.

Impactul indirect, dincolo de sănătate

Fără să intrăm în prea multe detalii aici, trebuie să menționăm că, valurile de căldură creează efecte în cascadă. Astfel, impactul acestora e și unul economic, care se dovedește a fi extrem de relevant: stresul termic generat de expunerea prelungită la temperaturi ridicate extreme a organismului uman, care apare în timpul valurilor de căldură, poate conduce la scăderea randamentului muncii cu până la 30 %, respectiv la pierderi economice importante, în arealele afectate. ↗Un studiu efectuat pentru municipiul Cluj-Napoca, de pildă, a estimat că pierderea economică potențială ca urmare a scăderii randamentului muncii în timpul a trei valuri de căldură, înregistrate în vara anului 2015 (care au cumulat 14 zile) s-a situat la aproximativ 38 mil. EUR (peste 2,5 mil. EUR/zi).

Acest impact este confirmat și de ↗Raportul Lancet menţionat anterior care indică faptul că, în perioada 1990-2000, în România, s-au înregistrat aproximativ 133 milioane de ore de muncă pierdute în domenii precum agricultură, construcții, industrie sau servicii, exclusiv ca rezultat al valurilor de căldură. Prin comparație, doar pentru anul 2023, numărul de ore ”pierdute” era estimat la circa 104 milioane. Practic, vorbim de o amplificare de aproximativ 9 ori a numărului de ore pierdute în ultimii ani comparativ cu intervalul 1990-2000, ca rezultat al stresului termic.

De asemenea, datele arată că perioada din zi considerată „periculoasă” pentru activitatea fizică – din cauza riscului de epuizare termică – s-a extins mult dincolo de orele amiezei. Această prelungire limitează posibilitatea desfășurării activităţilor fizice, respectiv produce o scădere a randamentului muncii pe termen scurt, iar pe termen lung, poate contribui la creșterea riscului de boli cronice (Fig. 5).

Ce facem bine deja?

România este una dintre cele ↗12 țări europene care au declarat că evaluează impactul căldurii asupra sănătății în mod retrospectiv, majoritatea studiilor concentrându-se pe date privind mortalitatea, mai degrabă decât pe cele privind morbiditatea. Organizaţiile naţionale responsabile, din țările UE, aplică diverse tehnici de modelare pentru a estima decesele atribuite căldurii și apoi analizează și comunică aceste valori pe o anumită perioadă de timp. În cadrul Institutului Național de Sănătate Publică (INSP), din România, există însă un registru de riscuri de mediu, denumit Registrul Sănătate şi Mediu (RESANMED) care primește continuu date din teritoriu cu privire la internările cauzate de factorii climatici cum ar fi temperaturile extreme și care ulterior publică rapoarte periodice cu indicatori de morbiditate și mortalitate cauzate de factorii climatici. Metodologia care stă la baza acestui registru este descrisă în documentul ↗Metodologia registrului RESANMED - REGISTRUL SĂNĂTATE ȘI MEDIU.

De asemenea, în țara noastră a fost recent aprobată ↗Strategia națională de adaptare la schimbările climatice 2024-2030 cu perspectiva anului 2050. Având în vedere contextul acestui raport, ținem să punctăm trei capitole importante din cadrul acestei strategii:

Un aspect pozitiv al Strategiei naționale de adaptare la schimbările climatice este integrarea explicită a sănătății publice ca domeniu prioritar. România propune acțiuni concrete precum actualizarea legislației pentru a reflecta riscurile climatice, dezvoltarea unor sisteme timpurii de avertizare pentru boli transmisibile și elaborarea de ghiduri pentru adaptarea infrastructurii medicale. Aceste măsuri indică o înțelegere clară a necesității de a transforma sistemul de sănătate într-unul proactiv, capabil să prevină și să gestioneze riscurile legate de climă. În plus, accentul pus pe colectarea și utilizarea datelor la nivel local indică o abordare bazată pe dovezi, esențială pentru eficiența intervențiilor.

Strategia evidențiază importanța formării continue și a implicării comunității academice în procesul de adaptare. Programele de formare profesională pentru personalul din sănătate și promovarea colaborării dintre universități, instituții de cercetare și autorități publice demonstrează un angajament clar față de dezvoltarea cunoașterii și capacității instituționale. Inițiativele propuse, precum platformele digitale de informare și implicare a tinerilor în educația climatică, contribuie la crearea unei societăți mai conștiente, pregătite să înțeleagă și să reacționeze la situațiile critice pentru sănătate generate de schimbările climatice.

De asemenea, în acest domeniu Strategia naţională de adaptare la schimbările climatice este completată de ↗Strategia Națională privind Educația pentru mediu și schimbări climatice 2023 – 2030.

România își asumă angajamente relevante în ceea ce privește protejarea sănătății în context climatic, prin măsuri de informare a populației și instruire a personalului medical. Sunt prevăzute planuri de răspuns la valurile de căldură, dezvoltarea unor elemente de infrastructură medicală reziliente și întărirea sistemelor de supraveghere epidemiologică.

În paralel, strategia promovează educația pentru sănătate și climă în școli și în rândul publicului larg, recunoscând că adaptarea eficientă pornește de la o societate conștientă și responsabilă. Aceste direcții denotă o abordare integrată, care depășește răspunsul reactiv și favorizează prevenția și reziliența pe termen lung.

Ce facem, dar nu destul de bine?

Deși România dispune de un sistem de avertizare pentru temperaturi extreme, acesta necesită o revizuire fundamentată științific. Pragurile actuale pentru emiterea avertizărilor de temperaturi ridicate au fost stabilite arbitrar, fără a se baza pe studii biometeorologice sau epidemiologice care să coreleze valorile temperaturii cu creșterea riscului de morbiditate și mortalitate, ceea ce conduce la subestimarea riscurilor reale. Această neconcordanţă creează perioade de expunere neprotejată, în care creşte riscul, în special pentru vârstnici și persoane cu boli cronice. Pentru ca sistemul să fie cu adevărat funcțional, este esențială recalibrarea pe baze științifice a pragurilor de avertizare și intensificarea eforturilor de educare a populației.

↗Un studiu recent realizat pentru cele mai populate cinci orașe din țară arată că riscul relativ de mortalitate începe să crească la temperaturi mai scăzute decât cele care declanșează avertizările oficiale, generând astfel „ferestre de risc” de 3–5 °C, în care populația este expusă unui pericol real pentru sănătate, fără a beneficia de avertizări sau măsuri preventive specifice. Situația este agravată în marile aglomerări urbane, unde efectul de insulă de căldură urbană1 intensifică severitatea valurilor de căldură, crescând semnificativ riscurile pentru sănătatea publică. Aceste constatări arată necesitatea redefinirii pragurilor pe baze științifice și folosirea unor indici bioclimatici complecși, precum UTCI, adaptați specificului climatic și demografic regional.

Folosirea acestor noi instrumente permite trecerea de la o abordare generică a măsurilor de adaptare, prin sisteme de avertizare bazate pe praguri termice alese arbitrar, la o abordare pe baze ştiinţifice, țintită spre grupuri vulnerabile și chiar la o abordare personalizată, prin dezvoltarea de aplicaţii specifice, pentru persoanele cu un risc crescut de insolație și de decompensări severe ale unor patologii preexistente. Astfel de iniţiative ştiinţifice sunt în curs de realizare şi în România, în cadrul proiectului de cercetare SCEWERO (↗www.scewero.eu).

Ce nu facem încă?

Sistemul medical românesc nu este suficient pregătit pentru a răspunde provocărilor climatice. Deşi au existat încercări de completare a programei universitare, nicio facultate de medicină din țară nu include cursuri dedicate impactului schimbărilor climatice asupra sănătății și asupra sistemului sanitar, ceea ce limitează formarea profesioniștilor capabili să gestioneze efectele directe şi indirecte ale valurilor de căldură. În plus, multe spitale, în special din oraşele mici, nu dispun de sisteme de climatizare adecvate, expunând pacienții și personalul la riscuri suplimentare în perioadele de temperaturi extreme. Este urgentă o reformă care să integreze schimbările climatice în educația medicală și în infrastructura sanitară, pentru a crește capacitatea de adaptare și protecție a sănătății publice.

Acest tip de informație este esențial pentru a permite o evaluare comprehensivă a impactului asupra sănătății publice și pentru a orienta intervențiile către categoriile de populație cele mai vulnerabile.