.jpg)
Temperatură și valuri de căldură în România
de Dr. Monica Ioniță și Dr. Viorica Nagavciuc
Cinci cifre cheie despre temperatură și valuri de căldură în România
+3,01°C
Creșterea temperaturii medii anuale în România față de perioada 1971–2000 (anul 2024).
49 de zile
numărul de zile de caniculă înregistrate în România în vara 2024, al doilea cel mai mare din ultimii 70 de ani.
63 de zile
durata totală a valurilor de căldură din vara 2024 (68% din întreaga vară), un record absolut.
+4,24°C
Încălzirea prognozată până la 2100 pentru România în scenariul pesimist (RCP8.5).
6 zile ≥ 40°C
prima vară din istorie cu șase zile caniculare extreme peste 40°C.
Trei lucruri de reținut din acest capitol
%201%20(1).svg)
Valurile de căldură au devenit „noul normal”
Mai lungi, mai frecvente și mai intense, cu recorduri doborâte aproape anual.
%201%20(2).svg)
Impact direct asupra sănătății publice
În 2024 s-au înregistrat peste 600 de decese suplimentare în lunile iulie–august, legate de stresul termic.
%201%20(3).svg)
Viitorul aduce veri tot mai extreme
Fără reducerea emisiilor, sudul României ar putea avea până la 150–160 de zile/an cu valuri de căldură până la finalul secolului.
Anul 2023 a fost neașteptat de cald, depășind cu mult previziunile modelelor climatice. Un an mai târziu, Gavin Schmidt, directorul institutului Goddard pentru studii spațiale din cadrul NASA, a susținut că temperatura crescută observată în 2023 ↗nu poate fi explicată pe deplin nici prin variabilitatea climatică naturală sau factori antropici precum El Niño, nici prin reducerea emisiilor de sulf din combustibilii mai curați utilizați în transportul maritim, urmările erupției vulcanice Hunga Tonga–Hunga Ha‘apai și/sau creșterea activității solare.
Această lipsă de cunoștințe și înțelegere a evenimentului de încălzire din 2023 evidențiază o lacună în cunoașterea noastră despre sistemul climatic și aduce îngrijorări cu privire la posibilitatea unei schimbări climatice mai rapide decât se anticipase anterior. În scrisoarea sa adresată comunității științifice din 2024, Schmidt a făcut o declarație clară: „Dacă anomalia nu se stabilizează până în august, atunci lumea va intra într-un teritoriu necunoscut.” Este încă prea devreme pentru a ști dacă această încălzire a devenit realitate, dar, între timp, vara anului 2024 a fost cea mai caldă înregistrată vreodată la nivel global, dar mai ales în Europa.
Potrivit serviciului Copernicus pentru schimbări climatice, pe parcursul verii din 2024 s-a înregistrat o temperatură medie de +16,8°C (adică cu +0,03°C mai cald decât vechiul record din 2023). La nivel european, temperatura medie din vara lui 2024 a fost cea mai ridicată înregistrată vreodată, cu o anomalie de temperatură de +1,54 °C (adică față de media climatologică din perioada 1991-2020) și depășind recordul anterior din 2022 (+1,34°C). În Europa de est, valurile de căldură din 2024 au depășit evenimentele anterioare, dacă ne uităm la severitate și durată, afectând în special partea estică a Europei, cu accent pe România, Bulgaria, Ungaria și Ucraina. Mai mult de atât, în Europa de est, majoritatea țărilor – de exemplu, Republica Cehă, Ungaria, Lituania, Polonia, România, Moldova, Ucraina și Slovacia – au înregistrat temperaturi record în timpul verii. La nivel global, 2024 a fost cel mai cald an înregistrat vreodată și primul cu o temperatură medie care a depășit cu 1,5°C nivelul preindustrial.
Anul 2023 a fost neașteptat de cald, depășind cu mult previziunile modelelor climatice. Un an mai târziu, Gavin Schmidt, directorul institutului Goddard pentru studii spațiale din cadrul NASA, a susținut că temperatura crescută observată în 2023 ↗nu poate fi explicată pe deplin nici prin variabilitatea climatică naturală sau factori antropici precum El Niño, nici prin reducerea emisiilor de sulf din combustibilii mai curați utilizați în transportul maritim, urmările erupției vulcanice Hunga Tonga–Hunga Ha‘apai și/sau creșterea activității solare.
Această lipsă de cunoștințe și înțelegere a evenimentului de încălzire din 2023 evidențiază o lacună în cunoașterea noastră despre sistemul climatic și aduce îngrijorări cu privire la posibilitatea unei schimbări climatice mai rapide decât se anticipase anterior. În scrisoarea sa adresată comunității științifice din 2024, Schmidt a făcut o declarație clară: „Dacă anomalia nu se stabilizează până în august, atunci lumea va intra într-un teritoriu necunoscut.” Este încă prea devreme pentru a ști dacă această încălzire a devenit realitate, dar, între timp, vara anului 2024 a fost cea mai caldă înregistrată vreodată la nivel global, dar mai ales în Europa.
Potrivit serviciului Copernicus pentru schimbări climatice, pe parcursul verii din 2024 s-a înregistrat o temperatură medie de +16,8°C (adică cu +0,03°C mai cald decât vechiul record din 2023). La nivel european, temperatura medie din vara lui 2024 a fost cea mai ridicată înregistrată vreodată, cu o anomalie de temperatură de +1,54 °C (adică față de media climatologică din perioada 1991-2020) și depășind recordul anterior din 2022 (+1,34°C). În Europa de est, valurile de căldură din 2024 au depășit evenimentele anterioare, dacă ne uităm la severitate și durată, afectând în special partea estică a Europei, cu accent pe România, Bulgaria, Ungaria și Ucraina. Mai mult de atât, în Europa de est, majoritatea țărilor – de exemplu, Republica Cehă, Ungaria, Lituania, Polonia, România, Moldova, Ucraina și Slovacia – au înregistrat temperaturi record în timpul verii. La nivel global, 2024 a fost cel mai cald an înregistrat vreodată și primul cu o temperatură medie care a depășit cu 1,5°C nivelul preindustrial.
.jpg)
În România, temperatura medie pe ţară – definită pe baza a 65 de stații meteorologice –, a fost de +12.7 oC, cu +3.01 oC mai mare decât media intervalului de referință standard (1971-2000). Observăm o tendință clară de creștere a temperaturii, cu o încălzire de +1.73°C pentru perioada 1901–2024, conform datelor CRUTS4.09 și o creștere mai accentuată de +2.38°C pentru perioada 1961–2024. Printre anii cei mai reci se remarcă anii 1940, 1956 și 1985, cu anomalii negative semnificative. În schimb, după 2000 și în special după 2010, apare o frecvență tot mai mare a anilor cu anomalii pozitive excepționale, culminând cu 2023 și 2024, care ies în evidență ca cei mai calzi ani din întreaga serie (Figura 2a).
Fig. 1
Ierarhia anului 2024 pentru temperatura medie din timpul verii. „1” înseamnă cea mai caldă vară din perioada analizată (1940–2024), iar „2” înseamnă a doua cea mai caldă vară.
%201.svg)
Fig. 2a
a) Evoluția anomaliilor temperaturii medii anuale în România, din 1901 până în 2024, pe baza datelor CRUTS4.09 (Harris și colab., 2021) și a observațiilor meteorologice de la 65 de stații de pe teritoriul României, din 1961 până în 2024.
%201.svg)
La nivel regional, temperatura medie anuala a fost mai mare față de media intervalului de referință standard (1971-2000) la toate stațiile meteorologice analizate (Figura 2b). Harta temperaturilor pentru 2024 confirmă caracterul extrem al acestui an, cu anomalii pozitive în întreaga țară, cu valori ce variază între +2.1°C și +4.0°C. Cele mai mari anomalii sunt înregistrate în nord-vestul țării, la Satu Mare și Baia Marem precum și în centrul Transilvaniei, iar valorile cele mai mici sunt în extremitatea din sud-estul țării, adică la Tulcea și Constanța. Distribuția arată o încălzire generalizată, fără regiuni cu anomalii negative, ceea ce indică, din punct de vedere climatic, caracterul excepțional al anului 2024.
Fig. 2b
b) Distribuția spațială a anomaliilor înregistrate în 2024, la 65 de stații meteorologice de pe teritoriul României. Anomaliile din a) și b) au fost calculate relativ la perioada climatologică 1971–2000.
.jpg)
Căldurile din 2024:
Mai mult decât o simplă anomalie
Mai mult decât o simplă anomalie
În 2024, între sfârșitul lunii mai și sfârșitul lunii august, România a înregistrat mai multe valuri de căldură prelungite și severe, 49 de zile îndeplinind criteriile pentru valuri de căldură. Datele meteorologice zilnice înregistrate de stația meteorologică Filaret din București indică patru valuri de căldură distincte în această perioadă (Figura 3a).
Primul val de căldură s-a întins între 31 mai și 13 iunie; al doilea val între 16 și 21 iunie, al treileaa durat de pe 6 până pe 21 iulie; în cele din urmă, al patrulea eveniment a durat între 11 și 27 august.Valorile sunt fără precedent în peste 130 de ani de observații la această stație.
Primul val de căldură s-a resimțit în principal în sud-estul Europei (Figura 3b), unde anomaliile temperaturii maxime zilnice, în special în Grecia, Bulgaria, partea sud-estică a României și mari părți din Ucraina, au atins valori de până la +10°C.
Următoarele trei valuri de căldură au avut o structură spațială similară (Figurile 3c, 3d și 3e), regiunile cele mai afectate fiind cele din estul Europei, unde au fost înregistrate anomalii ale temperaturii maxime zilnice de până la +10°C peste media climatologică.
Primul val de căldură s-a întins între 31 mai și 13 iunie; al doilea val între 16 și 21 iunie, al treileaa durat de pe 6 până pe 21 iulie; în cele din urmă, al patrulea eveniment a durat între 11 și 27 august.Valorile sunt fără precedent în peste 130 de ani de observații la această stație.
Primul val de căldură s-a resimțit în principal în sud-estul Europei (Figura 3b), unde anomaliile temperaturii maxime zilnice, în special în Grecia, Bulgaria, partea sud-estică a României și mari părți din Ucraina, au atins valori de până la +10°C.
Următoarele trei valuri de căldură au avut o structură spațială similară (Figurile 3c, 3d și 3e), regiunile cele mai afectate fiind cele din estul Europei, unde au fost înregistrate anomalii ale temperaturii maxime zilnice de până la +10°C peste media climatologică.
Evenimentul de caniculă din perioada 6-21 iulie a avut cea mai mare amploare în România, Moldova și partea de vest a Ucrainei. Acesta a fost, de asemenea, evenimentul cel mai intens, în termeni de intensitate, la București Filaret, unde, între 8 și 19 iulie, temperatura maximă zilnică a depășit toate recordurile anterioare (Figura 3a).
La 16 iulie 2024, temperaturi maxime zilnice peste 40°C au fost înregistrate la 24 de stații meteorologice, iar pe 17 iulie, temperaturi maxime zilnice peste 40°C au fost înregistrate la 17 stații meteorologice. Între 1 și 18 iulie 2024, temperatura maximă absolută lunară a fost egalată sau depășită la 26 de stații meteorologice (de exemplu, Botoșani: +39,4°C, Holod: +40,0°C, Târgu Mureș: +39,0°C). Căldura excesivă a ajuns și în zonele montane, unde s-au înregistrat temperaturi extrem de ridicate pentru aceste zone (de exemplu, Brașov: +36,6 °C și Predeal: +31,4°C).
La nivel global, datele din analiza ERA5, un set de date produs de Centrul European pentru Prognoze Meteorologice pe Termen Mediu (ECMWF) pentru ↗serviciul Copernicus privind schimbările climatice, au indicat că 22 iulie 2024 a fost cea mai caldă zi la nivel global din cel puțin 1940, cu o temperatură medie globală de +17,16°C. 23 iulie a fost aproape la fel de caldă, înregistrând o temperatură medie globală de +17,15°C. Înainte de iulie 2024, cea mai ridicată temperatură medie zilnică înregistrată la nivel global a fost de +16,8°C, observată pe 13 august 2016. Cu toate acestea, în perioada 3 iulie 2023-23 iulie 2024, 59 de zile au depășit acest record.
La nivel global, datele din analiza ERA5, un set de date produs de Centrul European pentru Prognoze Meteorologice pe Termen Mediu (ECMWF) pentru ↗serviciul Copernicus privind schimbările climatice, au indicat că 22 iulie 2024 a fost cea mai caldă zi la nivel global din cel puțin 1940, cu o temperatură medie globală de +17,16°C. 23 iulie a fost aproape la fel de caldă, înregistrând o temperatură medie globală de +17,15°C. Înainte de iulie 2024, cea mai ridicată temperatură medie zilnică înregistrată la nivel global a fost de +16,8°C, observată pe 13 august 2016. Cu toate acestea, în perioada 3 iulie 2023-23 iulie 2024, 59 de zile au depășit acest record.
Fig. 3
a) Temperatura maximă zilnică la stația meteorologică din București Filaret pentru 2024;
b) Anomalia temperaturii maxime zilnice, la nivel european, pentru 31.05–13.06.2024 (HW1);
c) Anomalia temperaturii maxime zilnice, la nivel european, pentru 17.06–2.07.2024 (HW2);
d) Anomalia temperaturii maxime zilnice, la nivel european, pentru 6.07–21.07.2024 (HW3);
e) Anomalia temperaturii maxime zilnice, la nivel european, pentru 11.08–27.08.2024 (HW4).
Notă: Perioada 1971–2000 a fost folosită pentru calcularea climatologiei temperaturii maxime zilnice.
%201.svg)
Valurile de căldură din 2024 nu sunt o simplă anomalie, ci reflectă o evoluție confirmată de date empirice. Pentru a înțelege mai bine cum au evoluat temperaturile și incidența valurilor de căldură am analizat perioada mai-septembrie, începând din 1950 până în 2024. Datele analizate și prezentate în Figura 4 indică o creștere semnificativă a numărului de zile cu temperaturi excesive, cu aproximativ 17.2 zile între 1950 și 2024. Anul 2012 a fost cel mai afectat, cu 51 de zile de caniculă la nivel național, urmat de anul 2024 cu 49 zile. De asemenea, numărul total de valuri de căldură a crescut într-un mod similar, cu o medie de aproximativ două valuri suplimentare în perioada analizată.
%201.svg)
Fig. 4
Evoluția, la nivel de țară, a duratei (a) și frecvenței (b) valurilor de căldură pentru perioada 1951–2023. Perioada analizată: 1950–2024. Sursa datelor: EOBS 31.0e
Pentru a plasa valurile de căldura din 2024 într-o perspectivă pe termen lung, în această subsecțiune examinăm evoluția temporală a temperaturilor extreme de vară la București Filaret. Stația București Filaret are unul dintre cele mai lungi seturi de date zilnice, care ne permite o analiză în detaliu a evenimentelor extreme pe o perioada de ~140 ani.
Figura 5 prezintă intensitatea cumulată1 a valurilor de căldură din timpul verii, pentru fiecare an, definită ca suma anomaliilor temperaturii maxime zilnice pe durata unui eveniment de val de căldură și însumată, de asemenea, pentru toate valurile de căldură înregistrate în cursul unui an. Regăsim, în aceeași figură, atât evoluția temporală a numărului de zile pe an care îndeplinesc condițiile de val de căldură, precum și numărul de valuri de căldură pe an.
1 – Intensitatea cumulată reprezintă suma anomaliilor temperaturii maxime zilnice pe durata unui eveniment de val de căldură și însumată, de asemenea, pentru toate valurile de căldură înregistrate în cursul unui an. Această intensitate cumulată pentru al treilea val de căldură este fără precedent în înregistrările observaționale din ultimii 130 de ani.
Analizând perioada 1885-2024, am observat o tendință semnificativă din punct de vedere statistic, atât pentru intensitatea cumulată (+88,8°C), cât și pentru durată (+11,4 zile). Pe lângă tendința semnificativă de creștere atât a intensității cumulate, cât și a duratei, perspectiva pe termen lung a evoluției temporale relevă și fluctuații pe durata mai multor decenii. In intervalul 1885 - 2024, două perioade se remarcă: 1930 – 1960 și începând cu 1980 pana in prezent, ambele marcate de o creștere semnificativa a frecvenței zilelor de vară. Cu toate acestea, dacă se ia în considerare doar perioada 1980-2024, creșterea este mai mult decât dublă, atât pentru intensitatea cumulată (+210,8°C), cât și pentru durata HW (+27,3 zile). În ansamblu, vara lui 2024 a fost cea mai extremă – 63 de zile din 92 (adică 68% din timp) au fost zile cu valuri de căldură.
Pentru a înțelege mai bine fenomenele extreme din timpul verii am examinat și evoluția numărului de zile de vară cu temperaturi maxime zilnice care depășesc 30°C, 35°C și 40°C. Analiza noastră a relevat o creștere semnificativă, din punct de vedere statistic, a numărului de zile de vară, indiferent de pragul de temperatură folosit. Pentru pragul TX ≥ 30°C, am observat o creștere semnificativă din punct de vedere statistic de aproximativ 16,2 zile în perioada 1885-2024. Când ne concentrăm asupra perioadei 1980-2024, creșterea este și mai pronunțată, ajungând la aproximativ 44,4 zile.
O tendință similară a fost observată pentru pragul TX ≥ 35°C. Pe întreaga perioadă de observare disponibilă, am constatat o creștere a numărului de zile de vară de aproximativ 8,7 zile. Cu toate acestea, în perioada 1980-2024, creșterea a ajuns la 24,4 zile. Datorită numărului limitat de zile cu TX ≥ 40°C, nu a fost posibilă o analiză a tendinței. Cu toate acestea, este de remarcat faptul că vara lui 2024 a marcat prima ocazie din înregistrările observaționale în care șase zile au depășit temperaturile maxime zilnice ≥ 40°C.Analiza numărului de zile cu temperatură maximă zilnică ≥ 30°C – la stații cu date observaționale din 1901 până în prezent – arată că media națională a zilelor cu temperaturi ≥30°C a fost de 80,3 de zile, în timp ce media climatologică multianuală pentru perioada 1971-2000 este de doar 31,3 zile. Cu alte cuvinte, valoarea din 2024 este de peste 2,6 ori mai mare decât media climatologică. De exemplu, la Cluj Napoca, numărul de zile cu temperaturi ≥30°C a fost de 5,.7 ori mai mare decât media istorică, în timp ce la Călărași s-au înregistrat 90 de astfel de zile — de peste 2 ori media climatologică.
În Buzău, s-au înregistrat 84 de zile cu temperaturi ≥30°C în 2024, comparativ cu o medie climatologică de 33 zile. Aceasta înseamnă că valoarea anuală este de 2,6 de ori mai mare decât media multianuală, indicând un nivel extrem de stres termic. La Târgu Jiu, anul 2024 a înregistrat 84 de zile cu temperaturi ≥30°C, față de media climatologică de 28,4 zile. Aceasta se traduce într-o creștere de aproape 3 ori, în timp ce la Baia Mare, același an a adus 55 zile caniculare, față de o medie climatologică de 14 zile. Valoarea din 2024 este de peste ~4 de ori mai mare decât norma istorică, subliniind severitatea excepțională a valului de căldură.
Figura 5 prezintă intensitatea cumulată1 a valurilor de căldură din timpul verii, pentru fiecare an, definită ca suma anomaliilor temperaturii maxime zilnice pe durata unui eveniment de val de căldură și însumată, de asemenea, pentru toate valurile de căldură înregistrate în cursul unui an. Regăsim, în aceeași figură, atât evoluția temporală a numărului de zile pe an care îndeplinesc condițiile de val de căldură, precum și numărul de valuri de căldură pe an.
1 – Intensitatea cumulată reprezintă suma anomaliilor temperaturii maxime zilnice pe durata unui eveniment de val de căldură și însumată, de asemenea, pentru toate valurile de căldură înregistrate în cursul unui an. Această intensitate cumulată pentru al treilea val de căldură este fără precedent în înregistrările observaționale din ultimii 130 de ani.
Analizând perioada 1885-2024, am observat o tendință semnificativă din punct de vedere statistic, atât pentru intensitatea cumulată (+88,8°C), cât și pentru durată (+11,4 zile). Pe lângă tendința semnificativă de creștere atât a intensității cumulate, cât și a duratei, perspectiva pe termen lung a evoluției temporale relevă și fluctuații pe durata mai multor decenii. In intervalul 1885 - 2024, două perioade se remarcă: 1930 – 1960 și începând cu 1980 pana in prezent, ambele marcate de o creștere semnificativa a frecvenței zilelor de vară. Cu toate acestea, dacă se ia în considerare doar perioada 1980-2024, creșterea este mai mult decât dublă, atât pentru intensitatea cumulată (+210,8°C), cât și pentru durata HW (+27,3 zile). În ansamblu, vara lui 2024 a fost cea mai extremă – 63 de zile din 92 (adică 68% din timp) au fost zile cu valuri de căldură.
Pentru a înțelege mai bine fenomenele extreme din timpul verii am examinat și evoluția numărului de zile de vară cu temperaturi maxime zilnice care depășesc 30°C, 35°C și 40°C. Analiza noastră a relevat o creștere semnificativă, din punct de vedere statistic, a numărului de zile de vară, indiferent de pragul de temperatură folosit. Pentru pragul TX ≥ 30°C, am observat o creștere semnificativă din punct de vedere statistic de aproximativ 16,2 zile în perioada 1885-2024. Când ne concentrăm asupra perioadei 1980-2024, creșterea este și mai pronunțată, ajungând la aproximativ 44,4 zile.
O tendință similară a fost observată pentru pragul TX ≥ 35°C. Pe întreaga perioadă de observare disponibilă, am constatat o creștere a numărului de zile de vară de aproximativ 8,7 zile. Cu toate acestea, în perioada 1980-2024, creșterea a ajuns la 24,4 zile. Datorită numărului limitat de zile cu TX ≥ 40°C, nu a fost posibilă o analiză a tendinței. Cu toate acestea, este de remarcat faptul că vara lui 2024 a marcat prima ocazie din înregistrările observaționale în care șase zile au depășit temperaturile maxime zilnice ≥ 40°C.Analiza numărului de zile cu temperatură maximă zilnică ≥ 30°C – la stații cu date observaționale din 1901 până în prezent – arată că media națională a zilelor cu temperaturi ≥30°C a fost de 80,3 de zile, în timp ce media climatologică multianuală pentru perioada 1971-2000 este de doar 31,3 zile. Cu alte cuvinte, valoarea din 2024 este de peste 2,6 ori mai mare decât media climatologică. De exemplu, la Cluj Napoca, numărul de zile cu temperaturi ≥30°C a fost de 5,.7 ori mai mare decât media istorică, în timp ce la Călărași s-au înregistrat 90 de astfel de zile — de peste 2 ori media climatologică.
În Buzău, s-au înregistrat 84 de zile cu temperaturi ≥30°C în 2024, comparativ cu o medie climatologică de 33 zile. Aceasta înseamnă că valoarea anuală este de 2,6 de ori mai mare decât media multianuală, indicând un nivel extrem de stres termic. La Târgu Jiu, anul 2024 a înregistrat 84 de zile cu temperaturi ≥30°C, față de media climatologică de 28,4 zile. Aceasta se traduce într-o creștere de aproape 3 ori, în timp ce la Baia Mare, același an a adus 55 zile caniculare, față de o medie climatologică de 14 zile. Valoarea din 2024 este de peste ~4 de ori mai mare decât norma istorică, subliniind severitatea excepțională a valului de căldură.
.jpg)
Fig. 5
a) Intensitatea cumulată (adică suma anomaliilor temperaturii maxime zilnice pe durata unui val de căldură) pentru evenimentele de val de căldură înregistrate pe parcursul lunilor de vară și tendința liniară în perioada 1885–2024 (linia neagră) și în perioada 1980–2024 (linia roșie);b) la fel ca în a), dar pentru durata evenimentelor de caniculă și c) frecvența evenimentelor de caniculă pentru fiecare an în perioada 1885–2024.Notă: Zona umbrită cu gri indică o perioadă pentru care nu au fost disponibile date (1916–1928).
%201.svg)
Perioada 1950-2024:
O analiză a evoluției în timp
O analiză a evoluției în timp
Datele arată că în România se înregistrează o creștere semnificativă din punct de vedere statistic, atât a duratei cât și a frecvenței valurilor de căldură. Majoritatea regiunilor au înregistrat o creștere a duratei valurilor de căldura între 10 și 15 zile, în ultimii 74 de ani, în timp ce sud-vestul și estul țării (în apropierea Mării Negre) înregistrează o creștere mai mare, de 25-30 zile, în decursul anilor 1950-2024. Dacă ne oprim asupra valurilor de căldură, se înregistrează o creștere semnificativă în toată țara – cele mai afectate județe fiind Mehedinți, Dolj, Brăila, Galați, Maramureș, Bacău și Neamț. De exemplu, în județele Mehedinți și Dolj se înregistrează o creștere de 4 valuri de căldură pe durata ultimilor 74 de ani.
%201.svg)
Fig. 6
Tendința liniară a duratei (a) și frecvenței (b) valurilor de căldură pentru sezonul extins mai–septembrie. Punctele indică semnificația din punct de vedere statistic. Perioada analizată: 1950–2024. Sursa datelor: E-OBS 31.0e.
Figura 7 ilustrează durata totală a zilelor cu valuri de căldură în România, în perioada 1950–2024. Se observă o creștere clară și accelerată a duratei acestor episoade, în special după anul 2000.
Anii recenți – precum 2012, 2015, 2017, 2022, 2023 și mai ales 2024 – se remarcă prin extinderea zonelor afectate și prin valori record, cu peste 70 de zile de valuri de căldură în sudul și estul țării.
.jpg)
Fig. 7
Durata totală a zilelor cu valuri de căldură în România, în perioada 1950–2024.
%201.png)
Această evoluție reflectă o amplificare semnificativă a riscului climatic asociat temperaturilor extreme și confirmă tendințele de încălzire rapidă observate în datele de temperatură medie anuală.
În trecut, valurile de căldură erau rare și limitate regional, dar în ultimele decenii ele au devenit mai frecvente, mai lungi și mai intense. Persistența acestor episoade – mai ales în regiunile sudice și estice – au implicații semnificative pentru sănătatea populației, agricultură și resursele de apă.
Pentru a avea o imagine mai clară a frecvenței și duratei valurilor de căldura, am analizat schimbările în parametrii valurilor de căldură pentru două perioade distincte – 1961-1990 și 1991-2023 – la 10 stații meteorologice de pe teritoriul României. Durata și frecvența valurilor de căldură au crescut notabil în ultima perioadă, comparativ cu cea anterioară.
Cele mai pronunțate creșteri s-au constatat la stația meteorologică București Filaret (+461% durată, +400% frecvență), urmată de stația Arad (+396% durată, +329% frecvență) și Drobeta Turnu Severin (+388% durată, +373% frecvență). Toate stațiile au înregistrat creșteri semnificative din punct de vedere statistic, atât în ceea ce privește durata, cât și frecvența între cele două perioade. O evoluție similară poate fi observată și pentru intensitatea cumulată a valurilor de căldură, cea mai mare diferență între perioadele analizate fiind observată la București Filaret (+492%) și Arad (+424%), în timp ce cele mai mici diferențe au fost observate la Târgu Măgurele (+303%) și Vârful Omu (+157%).
Cele mai pronunțate creșteri s-au constatat la stația meteorologică București Filaret (+461% durată, +400% frecvență), urmată de stația Arad (+396% durată, +329% frecvență) și Drobeta Turnu Severin (+388% durată, +373% frecvență). Toate stațiile au înregistrat creșteri semnificative din punct de vedere statistic, atât în ceea ce privește durata, cât și frecvența între cele două perioade. O evoluție similară poate fi observată și pentru intensitatea cumulată a valurilor de căldură, cea mai mare diferență între perioadele analizate fiind observată la București Filaret (+492%) și Arad (+424%), în timp ce cele mai mici diferențe au fost observate la Târgu Măgurele (+303%) și Vârful Omu (+157%).
Fig. 8
a) Distribuția duratei (adică suma tuturor zilelor afectate de un HW) pe două perioade, 1961–1990 (bare portocalii) și 1991–2023 (bare roșii);
b) Distribuția numărului de HW (adică suma tuturor HW) pe două perioade, 1961–1990 (bare gri) și 1991–2023 (bare roșii);
c) Distribuția anomaliilor cumulative (adică suma anomaliilor temperaturii maxime zilnice pentru toate zilele afectate de un HW) pe două perioade, și anume 1961–1990 (bare gri spre portocaliu) și 1991–2023 (bare galben spre roșu).
Notă: Săgețile negre și roșii din a), b) și c) indică rata de schimbare (ca %) între cele două perioade analizate.
.jpg)
Vara anului 2025 (mai-iulie)
Vara 2024 a fost, fără îndoială, un punct de inflexiune în climatologia României, marcând cel mai fierbinte sezon estival înregistrat vreodată la nivel național. Temperaturile medii naționale din timpul verii au fost cu aproape +6°C peste norma din perioada 1971-2000, cu peste 60 de zile de caniculă și multiple recorduri de temperatură doborâte.
Temperaturile au atins valori record, cum ar fi 41,7°C la Cernavodă în iulie și 41,1°C la Zimnicea în august. Persistența căldurii, lipsa răcirii nocturne și suprapunerea valurilor de căldură au dus la un stres termic continuu pentru populație și infrastructură. Intensitatea cumulată a căldurii a fost fără precedent, depășind cu mai mult de două ori valorile extreme istorice anterioare.
Temperaturile au atins valori record, cum ar fi 41,7°C la Cernavodă în iulie și 41,1°C la Zimnicea în august. Persistența căldurii, lipsa răcirii nocturne și suprapunerea valurilor de căldură au dus la un stres termic continuu pentru populație și infrastructură. Intensitatea cumulată a căldurii a fost fără precedent, depășind cu mai mult de două ori valorile extreme istorice anterioare.
În vara lui 2024, spitalele din București, Craiova și Iași au raportat o creștere cu peste 30% a cazurilor de urgență legate de insolație, deshidratare severă și exacerbări ale afecțiunilor cardiovasculare și respiratorii. Conform Institutului Național de Sănătate Publică (INSP), s-au înregistrat peste 600 de decese suplimentare în lunile iulie și august 2024m comparativ cu media multianuală, în special în rândul persoanelor vârstnice și al celor cu boli cronice.
În comparație, vara lui 2025 (până la sfârșitul lunii iulie) a fost, de asemenea, marcată de căldură severă, inclusiv două episoade de caniculă în iunie și iulie, cu temperaturi care au depășit, din nou, 41 °C în sudul României. Cu toate acestea, frecvența, extinderea spațială și intensitatea cumulată a evenimentelor din 2025 rămân inferioare nivelurilor din 2024.
Primul val de căldură din 2025, s-a produs către sfârșitul lunii iunie, atingând o magnitudine maximă pe 26 iunie 2025. Stațiile București Filaret și Drobeta-Turnu Severin au înregistrat maxime cu mult peste percentila istorică, cu anomalii care depășesc +8°C la sfârșitul lunii iunie. O mare parte a României a înregistrat anomalii pozitive de peste +8°C, încadrate într-o zonă regională mai largă care acoperă Balcanii de Vest, Ungaria și nordul Bulgariei. Centrul și sudul României au fost supuse unui stres termic „foarte sever” până la „extrem”. Astfel de condiții au implicații critice pentru sănătatea publică, agricultură și sistemele energetice.
Primul val de căldură din 2025, s-a produs către sfârșitul lunii iunie, atingând o magnitudine maximă pe 26 iunie 2025. Stațiile București Filaret și Drobeta-Turnu Severin au înregistrat maxime cu mult peste percentila istorică, cu anomalii care depășesc +8°C la sfârșitul lunii iunie. O mare parte a României a înregistrat anomalii pozitive de peste +8°C, încadrate într-o zonă regională mai largă care acoperă Balcanii de Vest, Ungaria și nordul Bulgariei. Centrul și sudul României au fost supuse unui stres termic „foarte sever” până la „extrem”. Astfel de condiții au implicații critice pentru sănătatea publică, agricultură și sistemele energetice.
%201.svg)
Fig. 9
a) Temperatura maximă zilnică la stația meteorologică din București Filaret pentru anul 2025;
b) Temperatura maximă zilnică la stația meteorologică din Drobeta–Turnu Severin Filaret pentru anul 2025;
c) Anomalia temperaturii maxime zilnice, la nivel european, pentru ziua de 26.06.2025 (ziua de vârf a valului de căldură);
d) Valorile indicelui de stres termic pe 26.06.2025, la ora 15:00. Perioada 1971–2000 a fost folosită pentru calcularea climatologiei temperaturii maxime zilnice.
Sursa datelor (c și d): ERA5.
Al doilea val de căldură intensă în România, a început în jurul zilei de 20 iunie 2025, cu un maxim înregistrat pe 26 iulie 2025. Evoluția temporală a temperaturii maxime zilnice pentru București Filaret și Drobeta Turnu Severin arată din nou maxime zilnice cu mult peste media climatologică și aproape sau peste percentila 90, indicând un stres termic susținut. Deși puțin mai puțin extreme decât în iunie, hărțile anomaliilor arată în continuare anomalii ale temperaturilor maxime zilnice cuprinse între +4 și +6 °C în cea mai mare parte a României. Harta stresului termic pentru 26 iulie 2025, la ora locală 15:00, confirmă impactul continuu, cu zone întinse din România aflate sub stres termic „foarte sever”, în special în Oltenia, Muntenia și sudul Transilvaniei. Concentrarea temporală a acestor evenimente ar putea avea efecte grave combinate asupra sănătății umane, randamentului culturilor și sistemelor hidrologice.
Fig. 10
a) Temperatura maximă zilnică la stația meteorologică din București Filaret pentru anul 2025; b) Temperatura maximă zilnică la stația meteorologică din Drobeta Turnu Severin Filaret pentru anul 2025; d) Valorile indicelui de stres termic pe 26.07.2025, la ora 15:00. Perioada 1971-2000 a fost folosită pentru calcularea climatologiei temperaturii maxime zilnice.Sursa datelor (c și d): ERA5.
Per ansamblu, vara lui 2025 a continuat tendința alarmantă de intensificare a valurilor de căldură, însă cu o dinamică diferită. Deși durata acestor evenimente a fost mai scurtă decât în vara anterioară, amplitudinea termică locală a fost comparabilă, cu valori ale stresului termic în zona „foarte sever” și „extrem”, în special în regiunile Oltenia, Muntenia și sudul Moldovei.
Deși vara 2025 nu a atins magnitudinea și persistența extremă a caniculei din 2024, ea confirmă o nouă normalitate climatică, caracterizată prin valuri de căldură frecvente, intense și cu efecte sanitare și socio-economice semnificative.
Temperaturi medii și valuri de căldură în secolul 21: Predicții
Această analiză examinează predicțiile2 privind schimbările climatice în România pentru două perioade viitoare: 2031-2050 și 2071-2100, comparativ cu perioada de referință 1971-2000. Am folosit mai multe modele climatice în contextul a două scenarii de emisii: unul cu emisii medii (RCP4.5) și altul cu emisii ridicate (RCP8.5). Scenariul cu emisii medii presupune o reducere substanțială a emisiilor până la sfârșitul secolului, în timp ce scenariul cu emisii ridicate presupune o continuă creștere a acestora.
Fig. 11
a) Evoluția temporală și b), c), d) și e) – schimbările temperaturii medii anuale. În b) și c) hărțile arată schimbările de temperatură pentru perioada 2031-2050, iar în d) și e) arată schimbările de temperatură pentru perioada 2071-2100. Hărțile din partea stângă arată schimbările rezultate din scenariul cu emisii medii (RCP4.5), în timp ce hărțile din partea dreaptă arată schimbările rezultate din scenariul cu emisii ridicate (RCP8.5). În b), c), d) și e) schimbările sunt raportate la perioada 1971-2000. Zonele hașurate indică tendințe semnificative din punct de vedere statistic (99% nivel de semnificație). Sursa datelor: RoCliB.
Aceste două scenarii ne permit să analizăm diferențele de impact asupra climei în funcție de nivelul de emisii. În perioada 2031-2050, diferențele dintre cele două scenarii sunt relativ mici, permițând o comparație pe termen scurt. Însă, până la sfârșitul secolului (2071-2100), răspunsurile climatice ale celor două scenarii devin semnificativ diferite. Pe termen lung, vom avea nevoie de măsuri agresive de atenuare a emisiilor, pentru a reduce impactul schimbărilor climatice.
2 – Proiecțiile climatice viitoare au fost obținute din 10 simulări ale modelelor climatice regionale (EURO-CORDEX), bazate pe modele de circulație globală, pentru perioada 1971-2100. Analiza a vizat temperatura aerului (maximă, medie, minimă) și precipitațiile, iar datele au fost corectate folosind setul de referință ROCADA.
Figura 11 prezintă fluctuațiile anuale ale anomaliilor temperaturii medii anuale în România între 1971 și 2100. Aceste anomalii reflectă abaterile temperaturilor anuale față de media pe termen lung (1971-2100), calculate la nivel național. Diferențele de temperatură între scenariul cu emisii medii (RCP4.5) și cel cu emisii ridicate (RCP8.5) devin evidente în special după 2050, cu o tendință de încălzire mult mai accentuată în cazul scenariului RCP8.5, unde se prevede o creștere de peste +4°C până în 2100. Pe termen scurt (2031-2050), diferențele dintre cele două scenarii sunt relativ mici, cu variații de temperatură cuprinse între +0.5°C și +1°C. Totuși, până la sfârșitul secolului, aceste diferențe devin semnificative. În scenariul cu emisii ridicate, creșterea temperaturii în România este, în medie, cu aproximativ +3°C mai mare decât în scenariul cu emisii scăzute, cu un impact deosebit în regiunile estice și sudice ale țării.
Figura 12 prezintă proiecțiile anomaliilor de temperatură medie pentru România, defalcate pe anotimpuri și la scară anuală, pentru perioada 1971–2100, folosind două scenarii de emisii: RCP4.5 (scenariu intermediar) și RCP8.5 (scenariu pesimist). În toate anotimpurile se observă o tendință clară de creștere a temperaturii, mai accentuată în scenariul RCP8.5. La scară anuală, creșterea estimată până în 2100 este de +1.82°C pentru RCP4.5 și +4.24°C pentru RCP8.5.
2 – Proiecțiile climatice viitoare au fost obținute din 10 simulări ale modelelor climatice regionale (EURO-CORDEX), bazate pe modele de circulație globală, pentru perioada 1971-2100. Analiza a vizat temperatura aerului (maximă, medie, minimă) și precipitațiile, iar datele au fost corectate folosind setul de referință ROCADA.
Figura 11 prezintă fluctuațiile anuale ale anomaliilor temperaturii medii anuale în România între 1971 și 2100. Aceste anomalii reflectă abaterile temperaturilor anuale față de media pe termen lung (1971-2100), calculate la nivel național. Diferențele de temperatură între scenariul cu emisii medii (RCP4.5) și cel cu emisii ridicate (RCP8.5) devin evidente în special după 2050, cu o tendință de încălzire mult mai accentuată în cazul scenariului RCP8.5, unde se prevede o creștere de peste +4°C până în 2100. Pe termen scurt (2031-2050), diferențele dintre cele două scenarii sunt relativ mici, cu variații de temperatură cuprinse între +0.5°C și +1°C. Totuși, până la sfârșitul secolului, aceste diferențe devin semnificative. În scenariul cu emisii ridicate, creșterea temperaturii în România este, în medie, cu aproximativ +3°C mai mare decât în scenariul cu emisii scăzute, cu un impact deosebit în regiunile estice și sudice ale țării.
Figura 12 prezintă proiecțiile anomaliilor de temperatură medie pentru România, defalcate pe anotimpuri și la scară anuală, pentru perioada 1971–2100, folosind două scenarii de emisii: RCP4.5 (scenariu intermediar) și RCP8.5 (scenariu pesimist). În toate anotimpurile se observă o tendință clară de creștere a temperaturii, mai accentuată în scenariul RCP8.5. La scară anuală, creșterea estimată până în 2100 este de +1.82°C pentru RCP4.5 și +4.24°C pentru RCP8.5.
Fig. 12
a) Evoluția temporală a temperaturii medii sezoniere, mediată la nivelul României, pentru scenariul cu emisii medii (RCP4.5, linia portocalie) și pentru scenariul cu emisii ridicate (RCP8.5, linia roșie). Sursa datelor: RoCliB.
Atât durata cât și frecvența valurilor de căldura, la nivelul României, a crescut semnificativ în ultimii 70, cu schimbări semnificative, mai ales în ultimii 20 de ani. Experții estimează că această tendință de creștere a numărului și duratei valurilor de căldură va continua până la sfârșitul secolului 21. Scenariile moderate privind schimbările climatice arată o creștere semnificativă a numărului de valuri de căldură și a duratei în diferite regiuni. În cazul scenariului cu emisii medii (RCP4.5), în zonele vestice și nordice, s-ar putea înregistra până la două-trei valuri de căldură suplimentare până în 2050 și o durată suplimentară de până la 20 de zile, în timp ce în sud și sud-est s-ar putea înregistra până la șase valuri de căldură suplimentare, cu o durată de până la 40 de zile. Până în 2100, aceste cifre ar putea crește la șase și, respectiv, opt valuri de căldură suplimentare, comparativ cu nivelurile anterioare anului 2000 și la o durată de până la 60-80 de zile în sudul României.
Fig. 13
Hărțile corespunzătoare schimbărilor în frecvența valurilor de căldură. Modificările sunt raportate la perioada 1971-2000. Hărțile din partea superioară arată schimbările în frecvența valurilor de căldură pentru perioada 2031-2050, iar hărțile din partea inferioară, pentru perioada 2071-2100. Hărțile din partea stângă arată schimbările care rezultă din scenariul cu emisii medii (RCP4.5), în timp ce hărțile din partea dreaptă arată schimbările din scenariul cu emisii ridicate (RCP8.5). Zonele hașurate indică tendințe semnificative din punct de vedere statistic (99% nivel de semnificație). Sursa datelor: RoCliB, (Dumitrescu et al. 2023).
În cazul scenariului pesimist, aceste schimbări sunt amplificate atât regional, cât și național. De exemplu, durata valurilor de căldură este preconizată să crească până la 150-160 zile/an în sudul și sud-estul României și până la 100 zile/an în centrul și nordul țării. Acest lucru se traduce printr-o creștere dramatică a numărului de zile consecutive cu temperaturi record, ceea ce va avea consecințe profunde atât pentru ecosistemele naturale, cât și pentru așezările umane.
.jpg)
Fig. 14
Similar cu Figura 10, dar pentru schimbările în durata valurilor de căldură.
CONCLUZII
România a fost martora unei creșteri notabile a temperaturilor medii în ultimele decenii, în conformitate cu tendința de încălzire globală. Din 1958 până în 2024, temperatura medie anuală a României a crescut cu aproximativ +3.01°C.
Această tendință de încălzire a condus la valuri de căldură mai frecvente și mai prelungite, în special în timpul lunilor de vară. Valurile de căldură au consecințe grave asupra sănătății umane, crescând riscul de insolație, deshidratare și probleme cardiovasculare, în special în rândul vârstnicilor și copiilor. De asemenea, acestea afectează agricultura, pun în pericol siguranța alimentară, agravează seceta, epuizează resursele de apă și cresc riscul incendiilor de vegetație. Aceste provocări subliniază necesitatea unor măsuri urgente și strategii eficiente de atenuare pentru a proteja atât populația, cât și mediul înconjurător. Per ansamblu, anul 2024 a fost atipic și extrem în ceea ce privește temperaturile din România. Analize oficiale confirmă că acesta a devenit cel mai cald din întreaga istorie a observațiilor meteorologice naționale.
Previziunile climatice pentru România indică o continuare a tendinței de încălzire și o creștere a frecvenței și intensității evenimentelor extreme, în special a valurilor de căldură și a secetei. Acest lucru vine cu provocări semnificative pentru eforturile de adaptare și atenuare, fiind nevoie de măsuri anticipative pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, creșterea rezilienței la evenimentele extreme și protejarea ecosistemelor și populațiilor vulnerabile.
România este în prima linie în ceea ce privește impactul schimbărilor climatice, cu temperaturi în creștere, valuri de căldură mai frecvente și mai intense și secete tot mai dese și de lungă durată. Aceste schimbări au consecințe profunde pentru mediu, agricultură și bunăstarea oamenilor. Înțelegerea dovezilor științifice de bază și a potențialelor efecte viitoare este esențială pentru elaborarea unor strategii eficiente de atenuare și adaptare la schimbările climatice din țara noastră.
Având în vedere progresele slabe înregistrate pe frontul atenuării schimbărilor climatice, este puțin probabil să reușim să limităm încălzirea la +1.5°C, așa cum a fost stipulat în acordul de la Paris.
În 2024 – pentru prima dată de când există date observaționale, pragul de +1.5°C a fost depășit la nivel global. Asta înseamnă că trebuie să ne pregătim pentru un cumul de consecințe:
Această tendință de încălzire a condus la valuri de căldură mai frecvente și mai prelungite, în special în timpul lunilor de vară. Valurile de căldură au consecințe grave asupra sănătății umane, crescând riscul de insolație, deshidratare și probleme cardiovasculare, în special în rândul vârstnicilor și copiilor. De asemenea, acestea afectează agricultura, pun în pericol siguranța alimentară, agravează seceta, epuizează resursele de apă și cresc riscul incendiilor de vegetație. Aceste provocări subliniază necesitatea unor măsuri urgente și strategii eficiente de atenuare pentru a proteja atât populația, cât și mediul înconjurător. Per ansamblu, anul 2024 a fost atipic și extrem în ceea ce privește temperaturile din România. Analize oficiale confirmă că acesta a devenit cel mai cald din întreaga istorie a observațiilor meteorologice naționale.
Previziunile climatice pentru România indică o continuare a tendinței de încălzire și o creștere a frecvenței și intensității evenimentelor extreme, în special a valurilor de căldură și a secetei. Acest lucru vine cu provocări semnificative pentru eforturile de adaptare și atenuare, fiind nevoie de măsuri anticipative pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, creșterea rezilienței la evenimentele extreme și protejarea ecosistemelor și populațiilor vulnerabile.
România este în prima linie în ceea ce privește impactul schimbărilor climatice, cu temperaturi în creștere, valuri de căldură mai frecvente și mai intense și secete tot mai dese și de lungă durată. Aceste schimbări au consecințe profunde pentru mediu, agricultură și bunăstarea oamenilor. Înțelegerea dovezilor științifice de bază și a potențialelor efecte viitoare este esențială pentru elaborarea unor strategii eficiente de atenuare și adaptare la schimbările climatice din țara noastră.
Având în vedere progresele slabe înregistrate pe frontul atenuării schimbărilor climatice, este puțin probabil să reușim să limităm încălzirea la +1.5°C, așa cum a fost stipulat în acordul de la Paris.
În 2024 – pentru prima dată de când există date observaționale, pragul de +1.5°C a fost depășit la nivel global. Asta înseamnă că trebuie să ne pregătim pentru un cumul de consecințe:
- Veri mult mai călduroase, creșterea frecvenței și intensității fenomenelor meteorologice extreme și o regândire drastică a modului în care gestionăm resursele.
- Apa, de exemplu, va deveni o resursă incredibil de prețioasă, la care tot mai multe persoane vor avea un acces limitat, acest lucru afectând în mod direct calitatea și siguranța vieții.
Mai mult, unele localități din România deja se confruntă cu lipsa apei potabile în timpul verii, iar acest fenomen va continua să crească în concordanță cu creșterea temperaturilor, numărului, duratei și intensității valurilor de căldură. Va trebui să revoluționăm practicile agricole, pentru a face față penuriei de apă, deoarece sistemele tradiționale de irigare nu vor mai fi eficiente. În plus, va trebui să punem în aplicare măsuri robuste de sănătate publică pentru a face față valurilor de căldură.
Astfel că vara lui 2024 a servit ca un avertisment clar asupra urgenței ca Europa de Est, și nu numai, să se adapteze la realitățile schimbărilor climatice. Investițiile în infrastructuri rezistente, promovarea practicilor durabile de gestionare a apei și elaborarea de strategii pentru protejarea populațiilor vulnerabile sunt pași cruciali în direcția atenuării impactului viitoarelor fenomene meteorologice extreme.
Astfel că vara lui 2024 a servit ca un avertisment clar asupra urgenței ca Europa de Est, și nu numai, să se adapteze la realitățile schimbărilor climatice. Investițiile în infrastructuri rezistente, promovarea practicilor durabile de gestionare a apei și elaborarea de strategii pentru protejarea populațiilor vulnerabile sunt pași cruciali în direcția atenuării impactului viitoarelor fenomene meteorologice extreme.
autori
.jpg)
Dr. Monica Ioniță
este cercetătoare în cadrul Grupului de Paleoclimatologie de la Institutul Alfred Wegener pentru Cercetări Polare și Marine. Cercetărilor sale sunt axate pe analiza și înțelegerea variabilității și predictibilității potențiale a evenimentelor extreme într-o lume în schimbare, utilizând metode statistice complexe și diferite tipuri de date care acoperă un spectru temporal larg, mergând înapoi cu mii de ani în trecut, acoperind prezentul și extinzând orizontul nostru în viitor. În ultimii ani, a fost, de asemenea, foarte implicată în transferul de știință și tehnologie și în comunicarea generală a problemelor legate de schimbările climatice către public.
.webp)
Dr. Viorica Nagavciuc
în activitatea sa științifică, Viorica s-a îndreptat în mod prioritar către reconstituirea paleoclimatului pe baza unor parametri ai inelelor anuale de creștere a arborilor: lățimea inelelor anuale, densitatea maximă a inelelor anuale, compoziția izotopilor stabili de oxigen și carbon în celuloza inelelor anuale. De asemenea, ea este interesată să studieze variabilitatea și predictibilitatea evenimentelor climatice extreme (de exemplu, inundații, secete, valuri de căldură), precum și impactul lor asupra aspectelor socio-economice.