Impactul Schimbărilor Climatice asupra Agriculturii din România

de dr. Mihaela Caian
dr. Cătălin Lazăr

Această tendință negativă se va agrava mai mult în viitor din cauza creșterii temperaturilor, a incidenței mai mari a fenomenelor meteo extreme și a schimbării structurii precipitațiilor. Astfel modelările recente indică o scădere a producției de porumb cu peste 10-13% până în 2050 și peste 15% până în 2070 în cazul scenariului extrem RCP8.5, în medie multianuală (30 ani), scăaderile în ani secetosi putând fi mult mai mari. Cauzele acestei scăderi în producție sunt reducerea perioadelor de umplere a bobului și stresul termic și hidric din timpul încărcării știuleților. Regiunile sudice ale României, în special Oltenia și Muntenia, sunt cele mai afectate, cu reduceri ale producției care depășesc 15% cauzate în mare măsură de creșterea frecvenței și intensității secetei.

Scăderea producției agricole poate avea un impact economic masiv, atât prin reducerea veniturilor din exportul de porumb și grâu cât și prin creșterea costurilor pentru irigații și practicile de conservare a solului.

Aceste evoluții sunt cauzate în special de creșterea temperaturii medii și de schimbarea structurii precipitațiilor. Astfel studiile recente arată că temperatura medie anuală în România a crescut cu 0,5°C până la 1°C începând cu anii 1980. Sub scenariul extrem (în care panta de creștere a emisiilor s-ar menține la nivelul actual fără măsuri semnificative de reducere) RCP8.5, temperaturile medii anuale ar putea crește cu până la 4,5°C până în 2070, cu cele mai mari impacturi în zonele sudice.

Implicațiile acestei încălziri sunt profunde. Temperaturile maxime diurne mai ridicate accelerează evapotranspirația, reducând umiditatea solului și crescând cererea de irigații. Pe de altă parte, temperaturile nocturne mai ridicate—caracterizate prin creșterea numărului de nopți tropicale, în care temperaturile minime depășesc 20°C—perturbă procesele metabolice ale plantelor și limitează perioadele de recuperare, agravând stresul asupra culturilor.

Variabilitatea precipitatiilor reprezintă o altă provocare majoră pentru agricultură. Istoric, modelele anuale de precipitații au prezentat fluctuații semnificative, cu o scădere notabilă a cantității totale de precipitații în câmpiile agricole din sud, indeosebi vara. Schimbările sezoniere, caracterizate prin ierni mai umede și veri mai uscate, au devenit de asemenea din ce în ce mai evidente.

Proiecțiile viitoare indică faptul că aceste tendințe se vor intensifica, cu reduceri ale precipitațiilor estivale de până la 20% în zonele agricole cheie. Această scădere a precipitațiilor coincide cu o creștere proiectată a frecvenței și intensității evenimentelor cu precipitații intense. Astfel de extreme nu doar că amplifică riscul de eroziune a solului și pierdere a nutrienților, dar duc și la stagnarea apei, afectând negativ dezvoltarea și creșterea plantelor.

Secetele, deja un fenomen recurent în România, sunt proiectate să crească în frecvență și severitate. Combinația dintre reducerea precipitațiilor estivale și creșterea temperaturilor agravează deficitul de apă, în special în regiuni precum Oltenia și Muntenia.

Temperatura este un factor critic care influențează productivitatea agricolă, afectând creșterea plantelor, procesele din sol și ciclurile de apă. În România, observațiile din ultimele decenii relevă o creștere constantă a temperaturilor medii anuale, o tendință care este așteptată să se accelereze în următoarele decenii conform diferitelor scenarii climatice.

Studiile recente arată că temperatura medie anuală în România a crescut cu 0,5°C până la 1°C începând cu anii 1980. Această încălzire are un impact mai pronunțat în regiunile sudice, unde valurile de căldură estivale au devenit mai frecvente și mai intense.

Sub scenariul extrem (în care panta de creștere a emisiilor s-ar menține la nivelul actual fără măsuri semnificative de reducere) RCP8.5, temperaturile medii anuale ar putea crește cu până la 4,5°C până în 2070, cu cele mai mari impacturi în zonele sudice.

Variabilitatea precipitatiilor reprezintă o altă provocare majoră pentru agricultura din România. Istoric, modelele anuale de precipitații au prezentat fluctuații semnificative, cu o scădere notabilă a cantității totale de precipitații în câmpiile agricole din sud, îndeosebi vara. Schimbările sezoniere, caracterizate prin ierni mai umede și veri mai uscate, au devenit de asemenea din ce în ce mai evidente.

Proiecțiile viitoare indică faptul că aceste tendințe se vor intensifica. Scenariul RCP8.5 conturează un viitor sumbru, cu reduceri ale precipitațiilor estivale de până la 20% în zonele agricole cheie. Această scădere a precipitațiilor coincide cu o creștere proiectată a frecvenței și intensității evenimentelor cu precipitații intense. Astfel de extreme nu doar că amplifică riscul de eroziune a solului și pierdere a nutrienților, dar duc și la stagnarea apei, afectând negativ dezvoltarea și creșterea plantelor.

Secetele, deja un fenomen recurent în România, sunt proiectate să crească în frecvență și severitate. Combinația dintre reducerea precipitațiilor estivale și creșterea temperaturilor agravează deficitul de apă, în special în regiuni precum Oltenia și Muntenia.

Astfel datele pentru România indică că cea mai mare parte a țării prezintă o tendință semnificativă de uscare în ultimii 76 de ani. Dacă ne uităm la datele ce caracterizează condițiile de secetă acumulate pe o perioadă de 12 luni putem observa că cele mai afectate zone, în care tendința de uscare este semnificativă din punct de vedere statistic, sunt cele din afara Arcului Carpatic, și anume partea de sud și de est a țării.

Impactul schimbărilor climatice asupra producției agricole din România a fost studiat extensiv prin diverse abordări, inclusiv modelări climatice, sisteme de simulare a recoltelor și analize ale datelor observaționale. Fiecare dintre studiile analizate evidențiază schimbările profunde care afectează producția de porumb, grâu și alte culturi în scenarii climatice proiectate, în special pentru RCP4.5 și RCP8.5. Această secțiune sintetizează constatările din cele trei studii furnizate, concentrându-se pe metodologii, rezultate și implicații pentru agricultura din România.

Pentru a proteja sectorul agricol al României de impacturile negative ale schimbărilor climatice, este esențială o abordare multifactorială de adaptare. Aceasta implică o combinație de practici agro-management, inovații tehnologice și intervenții politice.

Practici agro-management precum ajustarea datelor de semănat și optimizarea regimurilor de fertilizare oferă beneficii imediate. De exemplu, semănatul timpuriu în condiții de fertilizare a demonstrat că poate reduce pierderile de producție la porumb. În mod similar, tehnicile de agricultură de precizie care reduc pierderile de azot pot îmbunătăți eficiența fertilizării, sporind atât productivitatea, cât și sustenabilitatea mediului.

Gestionarea îmbunătățită a apei reprezintă un alt pilon fundamental al adaptării. Extinderea infrastructurii de irigații, în special în regiunile predispuse la secetă, și promovarea utilizării eficiente a apei prin tehnologii precum irigarea prin picurare pot ajuta la reducerea deficitelor de apă. În plus, investițiile în sisteme de colectare și stocare a apei de ploaie oferă o soluție rentabilă pentru a atenua lipsurile sezoniere de apă.

Dezvoltarea și implementarea varietăților de culturi rezistente la schimbările climatice sunt cruciale pentru adaptarea pe termen lung. Eforturile de ameliorare ar trebui să se concentreze pe genotipuri tolerante la secetă și rezistente la temperaturi ridicate, capabile să facă față stresului cauzat de creșterea temperaturilor și lipsa apei. De asemenea, creșterea diversității genetice în cadrul speciilor de culturi oferă o rezervă de adaptabilitate împotriva impacturilor imprevizibile ale schimbărilor climatice.

Sprijinul politic este indispensabil pentru facilitarea acestor măsuri de adaptare. Politicile naționale ar trebui să prioritizeze practicile agricole sustenabile, oferind stimulente financiare fermierilor pentru adoptarea agriculturii inteligente din punct de vedere climatic. Mai mult, îmbunătățirea accesului la informații climatice în timp real și la sisteme de avertizare timpurie poate ajuta fermierii să ia decizii informate, reducând vulnerabilitatea lor la riscurile climatice.