Mergi la conținut

Starea Climei 2026

Cuprins

Economia circulară: de la reglementare la rezistență industrială

AUTORI

→ Alexandru Laibăr

5 numere cheie despre economia circulară în România

1,3%

din materialele folosite în economia României provin din reciclare, cea mai mică pondere din UE; în Țările de Jos, 32,7%,conform Eurostat.

cu 40% mai mare

este consumul de materii prime din România față de media europeană.

până la 800€

în plus pe tonă poate costa plasticul reciclat pentru ambalaje alimentare față de plasticul nou; de aceea, piața nu alege singură reciclatul.

între 5.000 și 15.000 RON

sunt amenzile pe care le pot primi persoanele fizice care nu colectează separat deșeurile textile.

iulie 2026

de atunci, marile branduri de modă nu mai pot arde sau arunca hainele nevândute ori returnate; trebuie să le repare, să le doneze sau să le recicleze.

3 lucruri de reținut din acest capitol

Principala provocare pentru România nu este lipsa reglementărilor, ci aplicarea lor.

Efectele concrete depind de capacitatea administrațiilor locale și de dezvoltarea infrastructurii de colectare și reciclare.

Circularitatea trebuie să devină și avantajoasă economic.

Atât timp cât materialele reciclate sunt mai scumpe decât cele noi, tranziția are nevoie de stimulente fiscale și mecanisme de sprijin — precum TVA-ul redus pentru reparații introdus în Suedia.

Perioada 2025-2028 aduce schimbări importante.

Ambalajele, textilele și responsabilitatea producătorilor intră treptat sub incidența unor obligații noi. Acestea vor influența atât activitatea companiilor, cât și, în anumite situații, obiceiurile de consum și de colectare ale cetățenilor.

De fiecare dată când aruncăm un ambalaj, o haină uzată sau un electrocasnic stricat, nu pierdem doar un obiect, ci și materiale valoroase. Materiale pe care România ajunge apoi să le importe din nou, uneori la costuri mult mai mari.

Uniunea Europeană a stabilit deja o parte dintre reguli: cum trebuie proiectate ambalajele, cine plătește pentru reciclarea lor și ce se întâmplă cu hainele pe care marile branduri nu le mai pot vinde. Întrebarea este cât de repede vor trece aceste reguli din legislație în viața de zi cu zi (în produsele pe care le găsim la raft și în felul în care sunt gestionate lucrurile pe care le aruncăm).

Anul trecut, în Capitolul 8 din Starea Climei 2025 (Managementul resurselor și economia circulară în România), am arătat că România rămâne, structural, o economie liniară – cu un consum de materii prime cu 40% peste media europeană și o rată de utilizare circulară de doar 1,3%. Anul acesta ne uităm la regulile europene concrete care ar trebui să schimbe această situație.

În continuare, analizăm cinci componente ale acestei transformări: noile reguli care schimbă modul în care sunt proiectate ambalajele (Pilonul I), cine va suporta costurile reciclării (Pilonul II), ce se întâmplă cu hainele nevândute pe care brandurile nu le mai pot distruge (Pilonul III), de ce plasticul reciclat rămâne adesea mai scump decât cel nou (Pilonul IV) și ce ne arată un exemplu concret, chiar din România, despre ce se poate face atunci când regulile sunt aplicate cu adevărat.

CONCEPTE DE BAZĂ

  • Economie circulară — un model economic prin care produsele și materialele sunt păstrate în uz cât mai mult timp, prin reutilizare, reparare, recondiționare și reciclare. Scopul este reducerea consumului de resurse noi și a cantității de deșeuri generate. 
  • Model liniar — modelul bazat pe succesiunea „extrage, produce, consumă, aruncă”. Resursele sunt folosite, de regulă, o singură dată, iar valoarea lor se pierde odată ce produsele devin deșeuri. 
  • Model circular — modelul în care risipa este prevenită încă din etapa de proiectare, iar produsele sunt reutilizate, reparate sau transformate în resurse pentru alte produse. Pe scurt, produsul de astăzi poate deveni resursa de mâine. 
  • Circularitate — măsura în care o economie reușește să păstreze materialele în circulație și să le readucă în procesul de producție, în loc să le elimine și să le înlocuiască permanent cu resurse noi. 
  • Rata de circularitate — procentul din totalul materialelor utilizate într-o economie care provine din materiale recuperate și reintroduse în circuit. Aceasta nu este același lucru cu rata de reciclare: arată cât din necesarul de materiale este acoperit efectiv prin resurse reciclate.

Introducere: Economia circulară ca scut de Reziliență în 2026

Ce înseamnă „resurse în cerc” și de ce ne privește?

De fiecare dată când aruncăm un ambalaj la gunoiul comun, pierdem materie primă valoroasă pe care țara noastră trebuie apoi să o importe la prețuri mari. În România, doar puțin peste 1 din 100 de kilograme de materiale folosite în industrie provine din reciclare. La nivel global, risipa este atât de mare încât pentru fiecare 3 euro produși de economia mondială, aproximativ 1 euro este pierdut definitiv din cauza modelului actual „cumpără, folosește și aruncă”. Tranziția spre o economie circulară înseamnă că lucrurile pe care le cumpărăm sunt gândite încă de la început să nu devină niciodată deșeuri, protejându-ne buzunarele de scumpirile cauzate de lipsa globală de resurse.

Ce poți face tu: Începe prin a repara aparatele electrocasnice mici înainte de a te gândi să cumperi altele noi. Verifică manualul de utilizare sau apelează la atelierele locale autorizate. Fiecare obiect reparat poate însemna resurse valoroase păstrate în economie și bani economisiți în bugetul familiei tale.

CONCEPTE DE BAZĂ

  • CEA — Circular Economy Act (Legea privind economia circulară): Viitoarea inițiativă legislativă europeană urmărește să creeze o piață unică pentru materialele reciclate și să reducă dependența UE de resurse externe. Face parte din Clean Industrial Deal, strategia europeană pentru o industrie mai curată și competitivă.
  • Clean Industrial Deal — Pactul pentru o industrie curată: strategia prezentată de Comisia Europeană în februarie 2025 pentru a sprijini reducerea emisiilor industriei europene, fără a-i diminua competitivitatea. Aceasta urmărește, printre altele, scăderea costurilor energiei, susținerea tehnologiilor curate, creșterea utilizării materialelor reciclate și reducerea dependenței de resurse din afara UE.
  • Value Gap — Decalaj de valoare: Diferența dintre valoarea pe care un material o are înainte de a deveni deșeu și valoarea recuperată prin reutilizare sau reciclare. Cu cât se recuperează mai puțin din valoarea sa inițială, cu atât decalajul este mai mare.

Aceleași reguli au însă și un context mai amplu, geopolitic și economic: de ce au apărut acum și ce e în joc la nivel global?

Contextul geopolitic global al anului 2026 evidențiază o vulnerabilitate critică a lanțurilor de aprovizionare cu materii prime, determinată de triplarea utilizării globale a resurselor începând cu anul 1970. Securitatea resurselor nu mai reprezintă doar o temă ecologică, ci un element central de suveranitate industrială, reziliență și autonomie strategică deschisă. În acest peisaj, rata de circularitate globală se confruntă cu un declin structural sever, coborând la un prag critic în care peste 93% din materialele intrate în economie provin exclusiv din surse virgine. Concomitent, productivitatea globală a resurselor a stagnat complet în ultimul deceniu, forțând economiile să consume volume din ce în ce mai mari de inputuri primare fără a obține câștiguri reale de eficiență.

La nivelul Uniunii Europene, rata de circularitate a rămas blocată la o medie de doar 12,2%. Acest decalaj major subminează obiectivele asumate prin Clean Industrial Deal, care a ridicat ținta UE de utilizare circulară a materialelor la 24% pentru orizontul anului 2030; în ritmul actual, Uniunea nu este pe drumul cel bun pentru a o atinge. La nivel regional, fragmentarea este extremă: în timp ce Țările de Jos înregistrează o performanță de top de 32,7%, România se poziționează pe o nișă de risc structural profund, cu o rată de circularitate de numai 1,3%. Această asimetrie demonstrează că fluxurile transfrontaliere de materiale secundare sunt blocate administrativ de mozaicul celor 27 de regimuri naționale.

Fig. 1

Rata de utilizare circulară a materialelor în statele membre UE, reflectând ponderea materialelor reciclate în totalul materialelor folosite în economie, în 2024. 

Analiza extinsă a macroeconomiei indică apariția unui „Decalaj de Valoare” (Value Gap) monumental, estimat inițial la 25,4 trilioane de euro anual pierduți la nivel global din cauza practicilor liniare, o sumă echivalentă cu aproape 31% din PIB mondial. Această pierdere structurală masivă rămâne invizibilă în indicatorii clasici precum PIB, care măsoară exclusiv volumul activității economice brute fără a deconta epuizarea resurselor, subutilizarea activelor sau degradarea stocurilor. Pentru a unifica piața europeană a resurselor și a recupera aceste pierderi, devine imperativ ca viitorul Circular Economy Act (CEA) să fie fundamentat pe un temei juridic de piață internă, utilizând în mod exclusiv Articolul 114 TFUE. Doar prin armonizarea deplină a criteriilor de clasificare a materialelor și reducerea costurilor de conformitate fixate inegal se pot debloca investițiile transfrontaliere private și se poate asigura o masă critică de materii prime industriale.

Fig. 2

Estimarea pierderilor anuale cauzate la nivel global de economia liniară, defalcate pe cinci surse. 

Exemplu clar de bună practică: Modelul de simbioză industrială de la Kalundborg (Danemarca) demonstrează că unificarea fluxurilor pe bază de criterii clare permite ca aburul rezidual al unei rafinării, apa epurată și ghipsurile rezultate din desulfurare să devină materie primă pentru fabricile de gips-carton locale. Această structură reduce consumul de apă virgină cu 25% și livrează materie primă stabilă la prețuri predictibile, independent de piața globală a resurselor extrase.

Pilonul I: PpWR în Acțiune – Standardizarea Designului, Minimizarea și siguranța chimică

Ambalaje mai sigure și fără goluri inutile.

Adio cutiilor uriașe cu un singur produs înăuntru. Noile legi europene interzic magazinelor online să livreze pachete în care spațiul gol (aerul sau umplutura de plastic) depășește jumătate din volumul cutiei.

Ambalaje fără substanțe toxice. Pentru a-ți proteja sănătatea, substanțele chimice persistente (precum PFAS, folosite pentru a face ambalajele rezistente la grăsime) și Bisfenolul A (BPA) sunt eliminate complet din cutiile de alimente sau băuturi.

Ce poți face tu: Evită produsele cu ambalaj excesiv (pereți dubli sau funduri false concepute doar ca să pară mai mari). Caută etichetele simple și ambalajele din materiale unice (monomateriale), care sunt mult mai ușor de reciclat. Atunci când comanzi online și primești o cutie supradimensionată plină cu aer, trimite un feedback comerciantului; presiunea consumatorilor accelerează conformarea magazinelor cu normele de minimizare a risipei.

Acronime

PPWR — Packaging and Packaging Waste Regulation (Regulamentul privind ambalajele și deșeurile de ambalaje): Stabilește reguli obligatorii privind proiectarea ambalajelor, reciclabilitatea acestora și limitarea spațiului gol.

Dincolo de sfaturile practice, regulamentul PPWR ascunde și o arhitectură tehnică precisă: cum se stabilesc, exact, clasele de reciclabilitate ale unui ambalaj și ce praguri industriale trebuie respectate.

Operaționalizarea Regulamentului (UE) 2025/40 (PPWR) redesenează fundamental fluxurile de proiectare a materialelor pe piața unică. Piatra de temelie o reprezintă introducerea claselor de performanță în ceea ce privește reciclabilitatea (A, B sau C), care devin obligatorii pentru introducerea pe piață începând cu 01/01/2030. Acest sistem definește tehnic conceptul de „reciclabil la scară industrială”, ancorându-l în capacitatea tehnică reală a infrastructurii industriale existente, nu în potențiale teoretice de laborator. Un caz elocvent este lanțul valoric al hârtiei: fabricile europene pot procesa tehnic maximum 5% elemente non-hârtie în flux, în timp ce normele europene inițiale vehiculau praguri de până la 20%. Corectarea acestor parametri este esențială pentru a preveni degradarea fibrelor, blocarea utilajelor și apariția rebuturilor industriale.

Această rigoare tehnică este direct susținută de datele privind pierderile industriale globale: ineficiențele și defectele din procesele de transformare industrială a materiilor prime în produse finite generează pierderi directe de procesare estimate la €904,2 miliarde anual. Paralel, pentru combaterea ambalării excesive în comerțul electronic, PPWR impune regula limitării spațiului gol la maximum 50% pe unitate de transport. Pe palierul siguranței chimice, eliminarea substanțelor de îngrijorare este strictă. Spre exemplu, PFAS, așa-numiții „compuși chimici veșnici”, sunt tot mai limitați în ambalajele alimentare, pentru că rămân foarte mult timp în organism și în mediu. În mod similar, straturile de protecție pe bază de Bisfenol A (BPA) din ambalaje sunt interzise, obligând fabricanții să facă tranziția către alternative inerte.

Exemplu clar de bună practică: Producătorul global de băuturi răcoritoare Coca-Cola a implementat în fabricile din Europa designul de tip „Tethered Caps” (capace atașate de sticlă). Această modificare tehnică, aparent minoră, asigură colectarea automată a dopului de polietilenă de înaltă densitate (HDPE) odată cu sticla de PET, reducând cu 15% pierderile accidentale de polimeri de înaltă calitate din circuitele de sortare industrială.

Pilonul II: CEA și piața unică a resurselor – Reforma EPR, End-of-Waste și materii prime strategice

De ce taxa pe ambalaj trebuie să schimbe ce găsim la raft

Cine poluează plătește diferențiat: Producătorii plătesc o taxă pentru colectarea și reciclarea ambalajelor pe care le pun pe piață. Prin noul sistem de „eco-modulare”, o companie care folosește un ambalaj foarte ușor de reciclat (cum este cartonul simplu) va plăti o taxă mult mai mică decât una care folosește un plastic mixt, imposibil de reciclat. Acest lucru va forța companiile să aleagă designul curat, iar produsele mai prietenoase cu mediul vor deveni mai ieftine la raft.

Ce poți face tu: Sortarea corectă acasă este cheia. Chiar și cel mai bine proiectat ambalaj devine inutilizabil dacă este aruncat în pubela greșită. Clătește recipientele din plastic sau metal înainte de a le arunca și pliază cutiile de carton pentru a nu ocupa spațiu. Când cumperi băuturi, optează pentru sticle reutilizabile în cadrul sistemelor de returnare, sprijinind reducerea directă a deșeurilor ambalate dintr-o singură utilizare.

CONCEPTE DE BAZĂ

  • EPR — Extended Producer Responsibility (Răspunderea Extinsă a Producătorului): Principiul potrivit căruia companiile suportă costurile colectării și gestionării produselor și ambalajelor după ce acestea devin deșeuri. 
  • PRO — Producer Responsibility Organisation (Organizație de implementare a răspunderii producătorului): Îndeplinește, în numele mai multor producători, obligațiile privind colectarea și reciclarea produselor sau ambalajelor puse pe piață. În România, pentru anumite fluxuri, se folosește și acronimul OIREP — Organizație care Implementează obligațiile privind Răspunderea Extinsă a Producătorului. 
  • Eco-modulare: sistemul prin care contribuția plătită de producător este ajustată în funcție de impactul produsului asupra mediului. În principiu, produsele ușor de reutilizat sau reciclat sunt taxate mai puțin, iar cele dificil de gestionat sunt taxate mai mult.
  • End-of-Waste (încetarea statutului de deșeu): desemnează momentul în care un material recuperat nu mai este considerat legal deșeu și poate fi utilizat ca materie primă, dacă îndeplinește criteriile stabilite.

În spatele acestei taxe stă, de fapt, o reformă mult mai amplă: cum ar trebui reorganizată, la nivel european, răspunderea producătorilor pentru reciclare?

Unificarea pieței europene a resurselor necesită o reformă structurală adâncă a schemelor de Răspundere Extinsă a Producătorului (EPR). Concordia propune cinci principii pentru a corecta distorsiunile actuale de pe teren: 

Autorizarea multi-flux pentru organizațiile PRO, oferind producătorilor un singur partener logistic și un raport digital consolidat. 

Statuarea clară a transferului juridic al dreptului de proprietate asupra materialelor de la cetățean/autoritate publică spre PRO pentru a justifica investițiile industriale pe termen lung în fabrici de reciclare. 

Eco-modularea obligatorie și unitară a contribuțiilor, taxând direct gradul de reciclabilitate, reutilizabilitate și conținut reciclat. 

Instituirea unui mecanism național digital de tip casă de compensare (clearing-house) pentru a echilibra concurența și a preveni abandonarea zonelor rurale izolate cu costuri mari de colectare. 

Semnarea de contracte pe termen lung (minimum 5 ani) între PRO și autoritățile locale pentru a asigura predictibilitatea contractuală.

Reforma EPR este direct corelată cu combaterea pierderilor masive înregistrate la finalul ciclului de viață al produselor. La nivel global, deșeurile de la finalul ciclului de viață (End-of-Life waste) generează pierderi anuale uriașe de 10,0 trilioane de euro, reprezentând valoarea produselor și activelor de lungă durată (clădiri, utilaje, vehicule) care sunt casate prematur fără o recuperare eficientă a componentelor. Dincolo de EPR, CEA trebuie să asigure recunoașterea reciprocă a criteriilor de încetare a statutului de deșeu (End-of-Waste) printr-o bază de date digitală unică a UE, eliminând incertitudinea juridică. În final, pentru protejarea deșeurilor strategice, se recomandă crearea de coduri comerciale și vamale dedicate exclusiv dozelor de băutură uzate din aluminiu (UBC), prevenind exodul necontrolat al materiilor prime premium către țări terțe și securizând lanțul valoric european.

Exemplu clar de bună practică: Sistemul centralizat de management din Belgia, prin intermediul organizației integrate Fost Plus, utilizează un mecanism clar de eco-modulare a tarifelor „Punct Verde”. Companiile care folosesc ambalaje din PET transparent plătesc o taxă semnificativ mai mică pe tonă în comparație cu cele care folosesc PET opac sau sticle multistrat cu barieră de carbon, determinând o standardizare a materialelor la raft în proporție de peste 90%.

Pilonul III: Gestiunea fluxurilor textile – De la colectare separată la ESPR și EPR industrial

Hainele vechi nu mai merg la gunoiul comun

Interzicerea distrugerii hainelor: Marile branduri de modă nu mai au voie, începând cu iulie 2026, să ardă sau să arunce la groapa de gunoi hainele noi care nu s-au vândut sau care au fost returnate de clienți. Ele trebuie reparate, donate sau reciclate.

Adio textilelor în pubela menajeră: Îmbrăcămintea, încălțămintea, lenjeriile de pat sau perdelele au devenit oficial a șasea fracție obligatorie de deșeuri. Legea interzice aruncarea acestora la gunoiul comun sau arderea lor.

Ce poți face tu: Sortează și curăță textilele vechi înainte de a le preda. Folosește exclusiv infrastructura pusă la dispoziție de autorități: containere stradale speciale, campanii mobile de salubritate sau Centre de Aport Voluntar (CAV). Nerespectarea sortării corecte acasă atrage amenzi pentru persoanele fizice cuprinse între 5.000 și 15.000 lei. Hainele care sunt încă în stare bună pot fi donate centrelor sociale sau magazinelor caritabile locale.

concept de bază

ESPR — Ecodesign for Sustainable Products Regulation (Regulamentul privind proiectarea ecologică a produselor sustenabile): Introduce cerințe pentru produse mai durabile, reparabile și reciclabile și restricționează, pentru anumite categorii, distrugerea stocurilor nevândute.

Amenzile pentru sortare greșită sunt doar o parte a poveștii: la nivel european, marile branduri de modă intră, de-acum, sub un calendar strict de conformare tehnică.

Integrarea deșeurilor textile în structura economiei circulare europene impune un calendar sever de conformare tehnică și operațională. Conform Directivei-Cadru privind Deșeurile (Directiva UE 2018/851), colectarea separată a textilelor din gospodării și de la companii a devenit o obligație generală la 01/01/2025, transformând textilele în a șasea fracție oficială de deșeuri. Această tranziție este dublată structural de normele ESPR (Proiectarea Ecologică pentru Produse Sustenabile), intrate în vigoare în Iulie 2026 pentru marile corporații, care interzic în mod strict distrugerea sau trimiterea la groapa de gunoi a stocurilor de îmbrăcăminte și încălțăminte noi care nu au fost vândute ori au fost returnate de clienți. Companiile mari sunt astfel obligate să direcționeze aceste textile spre donații, reparații sau circuite industriale de reciclare.

Această măsură este esențială în contextul managementului bunurilor de lungă durată din economie: degradarea accelerată și deprecierea prematură a activelor fixe (clădiri, utilaje, dar și stocuri comerciale de amploare) din cauza uzurii morale induse de piață și a lipsei de mentenanță generează pierderi globale anuale de 5,2 trilioane de euro (consumul de capital fix). Următorul prag critic este configurarea schemelor naționale obligatorii EPR pentru textile, având ca termen de transpunere iIunie 2027 și operaționalizare definitivă aprilie 2028, prin care brandurile vor finanța integral logistica de colectare și sortare bazată pe criterii de eco-design. La nivel național, OUG 92/2021 și Legea 17/2023 obligă firmele să implementeze colectarea separată la sursă la toate punctele de lucru, să țină o evidență strictă în tone și să raporteze anual datele către Agenția pentru Protecția Mediului. Sancțiunile sunt aplicate riguros de Garda Națională de Mediu, amenzile pentru companiile neconforme oscilând între 20.000 lei și 40.000 lei.

Fig. 3

Principalele termene din legislația europeană și națională privind economia circulară, între 2025 și 2030.

Exemplu clar de bună practică: Brandul de modă internațional H&M a dezvoltat în parteneriat cu grupul Remondis societatea mixtă „Looper Textil”. Această entitate sortează automat haine uzate colectate în magazine folosind scanere în infraroșu apropiat (NIR) capabile să determine compoziția fibrelor (bumbac pur, poliester pur sau amestecuri). Tehnologia separă loturile curate destinate reciclării mecanice sau chimice de cele destinate reparației și reutilizării, oprind 85% din materialele intrate de la trimiterea spre incinerare sau gropi de gunoi.

Pilonul IV: Depășirea Asimetriei Economice și Consolidarea pieței europene

De ce plasticul reciclat este uneori mai scump și ce cumpărăm online

Susținerea produselor din materiale reciclate: În prezent, pentru o fabrică este adesea mai ieftin să cumpere plastic nou, virgin, realizat din petrol, decât să folosească plastic reciclat (care necesită spălare, sortare și procesare complexă). Europa propune reducerea taxelor (TVA) pentru produsele care folosesc materiale reciclate, făcându-le mai accesibile pentru noi.

Fig. 4

Diferența de preț dintre PET-ul reciclat de calitate alimentară (rPET) și PET-ul virgin, obținut din petrol. 

Reguli egale pentru magazinele din afara Europei: Când cumperi de pe mari platforme online din afara UE, acei comercianți vor fi obligați prin lege să plătească aceleași taxe pentru reciclarea ambalajelor pe care le trimit la noi în țară, eliminând concurența neloială față de producătorii locali.

Ce poți face tu: Susține brandurile care folosesc în mod transparent conținut reciclat certificat în produsele lor și folosește pungile reutilizabile de cumpărături pentru a reduce consumul celor de unică folosință. Atunci când achiziționezi bunuri electronice sau textile de pe platforme internaționale, verifică dacă acești comercianți sunt înregistrați oficial în registrele de mediu naționale; conformarea lor protejează locurile de muncă locale.

Sprijinul cumpărătorilor ajută, dar nu poate rezolva singur o problemă mult mai adâncă: asimetria de preț dintre materiile prime virgine și cele reciclate, care blochează investițiile pe termen lung în întreaga industrie.

Sustenabilitatea pe termen lung a investițiilor în economia circulară este blocată de o asimetrie macroeconomică profundă: prețul materiilor prime virgine rămâne semnificativ mai mic decât cel al materialelor reciclate secundare. De pildă, în cazul polimerilor, PET-ul reciclat de grad alimentar a fost penalizat cu până la 800 de euro pe tonă față de cel virgin provenit din hidrocarburi. Acest dezechilibru reduce viabilitatea economică a modelului circular și blochează preluarea materiilor prime secundare în producția de masă. Situația este agravată de utilizarea ineficientă a vectorilor energetici: pierderile de energie de-a lungul întregului sistem global (de la extracția fosilă și flarări, până la pierderile de căldură industrială) se ridică la €8,7 trilioane anual, subvenționând indirect procesele liniare bazate pe resurse ieftine.

Pentru a corecta această barieră competitivă înainte de introducerea unor noi penalități, Concordia recomandă utilizarea Directivei 2022/542 pentru a introduce măsuri fiscale coordonate, printre care acordarea unor cote reduse de TVA produselor și serviciilor de reparații care demonstrează o performanță circulară certificată. Totodată, consolidarea pieței necesită măsuri drastice de supraveghere a pieței online. Platformele globale de e-commerce din țări terțe operează frecvent în regim de free-riding, eludând obligațiile financiare de mediu. CEA trebuie să impună mecanisme stricte de reprezentare legală, obligând comercianții externi să contribuie la schemele EPR locale în mod identic cu producătorii din UE, asigurând un teren de concurență cu adevărat echitabil.

Exemplu clar de bună practică: Suedia a implementat cu succes o reducere cu 50% a cotei de TVA pentru serviciile de reparații aplicate bicicletelor, încălțămintei, articolelor din piele și hainelor. Această măsură fiscală, monitorizată de autoritatea fiscală centrală, a determinat o creștere cu 18% a volumului de activitate în atelierele de reparații locale și a prelungit durata medie de utilizare a bunurilor de consum cu 2,3 ani, reducând direct volumul deșeurilor generate la nivel municipal.

Atenționare de implementare pentru România

Toate aceste mecanisme europene depind, până la urmă, de un singur lucru: dacă România le pune sau nu în practică.

România se confruntă cu o problemă cronică de implementare locală a regulilor, nu cu o lipsă de legislație europeană: 

  • Infrastructura municipală este sever fragmentată. 
  • Colectarea separată deficitară la nivelul gospodăriilor — extinsă atât în zonele rurale, cât și în aglomerările urbane — compromite din faza inițială calitatea fibrelor de hârtie, a polimerilor din plastic și a materialelor textile colectate.
  • La nivel mondial, pierderile din sistemul alimentar (alimente irosite de la poarta fermei până la consumator) cumulează 650,7 miliarde de euro anual, reflectând un comportament similar de risipă la nivel de consum.

Fără campanii masive, coerente și continue de educare a publicului larg și fără aplicarea fără excepții a regulilor și a tarifelor penalizatoare la nivelul fiecărei localități de către primării, eforturile investiționale ale industriei vor rămâne blocate în stadiul teoretic, iar rata națională de circularitate va rămâne la pragul critic de 1,3%.

Exemplu clar de bună practică: Un proiect pilot desfășurat într-un cartier din municipiul Oradea reprezintă un model de succes în implementarea locală prin aplicarea strictă a sistemului „plătește pentru cât arunci” (implementat de operatorul AVE Bihor). Prin introducerea cipării pubelelor de deșeuri reziduale și monitorizarea video la platformele de colectare dintre blocuri, gradul de puritate al fracțiilor reciclabile (plastic, hârtie, metal) a crescut de la 40% la peste 82% în mai puțin de doi ani. Această monitorizare riguroasă demonstrează că aplicarea corectă a instrumentelor economice locale corectează direct deficiențele de sortare la sursă și asigură materie primă de înaltă calitate pentru fabricile de reciclare.

Exemplul Oradei arată că regulile funcționează atunci când sunt aplicate cu adevărat — întrebarea nu mai e dacă România poate face asta, ci cât de repede decide s-o facă la scară națională. Restul depinde de fiecare verigă a lanțului: de autoritățile locale care aplică taxele corect, de companiile care proiectează produse ușor de reciclat și de fiecare dintre noi, care alegem, zi de zi, ce cumpărăm și cum aruncăm.

Acte Legislative și Reglementări Europene și Naționale:

  • Articolul 114 TFUE – Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, utilizat ca temei juridic de piață internă pentru armonizarea criteriilor de clasificare a materialelor.
  • Regulamentul (UE) 2025/40 (PPWR) – Packaging and Packaging Waste Regulation (Regulamentul privind ambalajele și deșeurile de ambalaje), care stabilește reguli obligatorii privind proiectarea, reciclabilitatea și limitarea spațiului gol.
  • Directiva-Cadru privind Deșeurile (Directiva UE 2018/851) – Reglementează obligația generală de colectare separată a textilelor.
  • Regulamentul ESPR – Ecodesign for Sustainable Products Regulation (Regulamentul privind proiectarea ecologică a produselor sustenabile), intrat în vigoare în iulie 2026 pentru marile corporații, interzicând distrugerea stocurilor nevândute.
  • Directiva 2022/542 – Utilizată pentru recomandarea introducerii unor măsuri fiscale coordonate (cote reduse de TVA) pentru produse și servicii de reparații.
  • Ordonanța de Urgență a Guvernului (OUG) nr. 92/2021 și Legea nr. 17/2023 – Cadrul legislativ național din România care obligă firmele să implementeze colectarea separată la sursă și să raporteze datele.
  • Starea Climei 2025 – Capitolul 8 (Managementul resurselor și economia circulară în România).
  • Clean Industrial Deal – Strategia Comisiei Europene prezentată în februarie 2025 pentru sprijinirea reducerii emisiilor industriei.
  • Circularity Gap Report 2026 – studiu de referință în domeniul sustenabilității și economiei circulare, realizat de organizația Circle Economy în colaborare cu Deloitte.

Surse și Referințe pentru Exemplele de Bună Practică:

Autori

Alexandru Laibăr

Director Executiv al Asociației Coaliția pentru Economia Circulară – CERC, este un profesionist cu studii de sustenabilitate și experiență în organizații diverse, concentrat pe afaceri durabile din sectorul economiei circulare și sociale, care își folosește cunoștințele și experiența acumulată din sectorul corporativ și non-profit pentru a dezvolta în cadrul CERC o comunitate formată din specialiști și companii care doresc să facă tranziția la economia circulară prin  implementarea principiilor și bunelor practici ale circularității în România. De asemenea, desfășoară activități de consultanță și training în economie circulară, sustenabilitate organizațională și ESG.

Descarcă capitolul în PDF