Cum este estimată mortalitatea asociată căldurii?

În vara anului 2025 (iunie-septembrie), căldura a fost asociată cu 2.879 de decese în România (IC 95%: 2.534-3.199), echivalentul a 151 de decese la un milion de locuitori. Aproximativ unul din fiecare 26 de decese înregistrate în intervalul respectiv (sau unul din 80 raportat la întregul an) poate fi atribuit temperaturilor care au depășit pragul de confort.

Pentru a pune în perspectivă această estimare a deceselor atribuite căldurii, putem compara cu numărul deceselor din accidente rutiere. Pe tot parcursul anului 2025, accidentele rutiere au dus la 68 de decese la un milion de locuitori ↗ (aproximativ 1.300 de decese) în România, a doua cea mai mare rată din Uniunea Europeană, după Bulgaria (71 la un milion), conform datelor preliminare ale Comisiei Europene. Altfel spus, în doar patru luni, căldura a fost asociată cu de peste două ori mai multe decese decât accidentele rutiere într-un an întreg.

Decesele nu au fost distribuite uniform. Săptămâna care a început la 21 iulie 2025 a fost, de departe, cu cel mai mare impact, însumând aproximativ 794 de decese, mai mult de un sfert din totalul iunie-septembrie. Două episoade din iunie, în săptămânile care au început la 23 și, respectiv, 30 iunie, au contribuit cu aproximativ 350 de decese fiecare, iar alte două vârfuri s-au produs la începutul și la mijlocul lunii august.

Astfel, mortalitatea asociată căldurii în România nu este prezentă pe tot parcursul sezonului cald (iunie-septembrie), ci este provocată de un număr restrâns de episoade care pot fi identificate și prognozate. Separarea deceselor produse în zilele calde moderat de cele înregistrate în cele mai calde 5% dintre zile arată clar acest lucru: 61% din totalul deceselor atribuibile căldurii s-au produs în acest interval de 5%

Vârsta înaintată este unul dintre factorii cei mai importanți atunci când vorbim de decese asociate căldurii. Pe grupe de vârstă, 2.070 de decese s-au produs în rândul persoanelor de 75 de ani și peste, față de 1.090 în rândul tuturor celor mai tineri (Figura 1a). Astfel, aproximativ două treimi din decese au provenit dintr-un grup de vârstă care reprezintă doar 8% din populație. (Notă: Pentru că modelele statistice au fost construite separat pentru fiecare grupă de vârstă și sex, suma lor 2.070 pentru 75+, adică 897 + 1.173, plus 1.090 pentru sub 75 de ani, în total 3.160, nu este identică cu cele 2.879 de decese estimate pentru toată populația)

În cazul ratei deceselor, contrastul este și mai accentuat: 1.319 decese la un milion de locuitori pentru cei peste 75 de ani față de 62 de decese la un milion de locuitori pentru cei sub 75 de ani. Astfel, în 2025, riscul ca un vârstnic să moară din cauza căldurii a fost de aproximativ 21 de ori mai mare decât în cazul unei persoane mai tinere.

În 2025 au murit mai multe femei vârstnice (grupa de vârstă 75+): 1.173 decese, față de 897 în rândul bărbaților (Figura 1b). Însă rata mortalității a fost mai mare în rândul bărbaților, 1.598 la un milion, față de 1.164. Numărul estimat al deceselor este mai mare în cazul femeilor deoarece la această vârstă sunt în viață aproape de două ori mai multe femei decât bărbați (aproximativ 1.008.000, față de 561.000).

Ambele rezultate sunt importante din motive diferite. La întrebarea: unde se concentrează decesele pe grupe de vârstă și sex, răspunsul este în cazul femeilor vârstnice. Acesta este un rezultat relevant pentru cei care dezvoltă programe de reducere a impactului căldurii. Dar dacă întrebarea este: cine are cel mai mare risc la nivel individual, atunci răspunsul este bărbații vârstnici. 

Impactul căldurii asupra mortalității diferă considerabil între județele României. Cele mai ridicate valori estimate pentru vara anului 2025 au fost înregistrate în Teleorman, cu 490 de decese atribuite căldurii la un milion de locuitori, urmat de Dolj (388), Brăila (360), Giurgiu (341), Călărași (324), Olt (318) și Ialomița (297). În schimb, valori mult mai reduse au fost estimate în unele județe din centrul și nordul țării: 18 decese la un milion de locuitori în Bistrița-Năsăud, 24 în Harghita, 33 în Maramureș și 35 în Cluj (Figura 2).

Această diferențiere regională este evidentă și atunci când județele sunt analizate împreună: în sud și sud-est au fost estimate, în medie, 239 de decese la un milion de locuitori, față de 58 în centru și nord. Rezultatele indică astfel un impact mult mai mare al căldurii asupra mortalității în sudul și sud-estul țării în vara anului 2025.

În același timp, relația dintre temperatură și mortalitate nu este identică în toate regiunile. Temperatura la care riscul de deces asociat căldurii este cel mai redus variază cu aproximativ 5°C la nivelul țării, de la circa 18,4°C în Suceava la 23,4°C în Teleorman. Aceste diferențe arată că populația diverselor regiuni este adaptată unor condiții climatice locale diferite. Prin urmare, aceeași temperatură nu are neapărat aceeași semnificație pentru sănătate în toate regiunile țării, iar efectele trebuie evaluate în raport cu condițiile climatice locale și cu vulnerabilitatea populației.

Astfel, valorile ridicate ale mortalității asociate căldurii din sudul și sud-estul României nu pot fi explicate doar prin temperatură. Expunerea mai mare la căldură se combină cu factori demografici și socio-economici care pot amplifica vulnerabilitatea, precum ponderea ridicată a populației vârstnice, caracterul predominant rural al unor județe, veniturile mai reduse, posibilitățile mai limitate de răcire a locuințelor și accesul diferit la servicii medicale. Impactul observat rezultă astfel din interacțiunea dintre intensitatea expunerii la căldură, adaptarea la climatul local și vulnerabilitatea populației.

Mediul urban poate adăuga un alt nivel de expunere, în special prin amplificarea efectului de insulă de căldură urbană și prin temperaturile nocturne mai ridicate. În București au fost estimate 425 de decese atribuite căldurii în 2025, ceea ce corespunde unei rate de 248 de decese la un milion de locuitori. În Ilfov, rata estimată a fost de 110 decese la un milion de locuitori, corespunzând unui număr de aproximativ 67 de decese. Deși Bucureștiul și Ilfovul sunt expuse unui context climatic regional asemănător, diferența dintre ratele de mortalitate sugerează că expunerea locală la căldură, caracteristicile mediului construit și diferențele demografice și socio-economice pot influența substanțial impactul asupra sănătății. Din acest motiv, temperatura aerului, singură, nu este suficientă pentru a explica diferențele teritoriale ale mortalității asociate căldurii.

Impactul începe cu mult înainte de spital

Cele 2.879 de decese din 2025 sunt capătul unui lanț, nu întregul lui. Căldura afectează mai întâi somnul și confortul, apoi starea de bine, activitatea și productivitatea muncii, contribuie la stres și la deteriorarea sănătății mintale, și abia în cazurile severe conduce la utilizarea serviciilor medicale, la spitalizare sau la deces. O persoană poate suferi o deteriorare semnificativă a calității vieții fără să dezvolte o boală și fără să ajungă vreodată la medic.

Această succesiune justifică trecerea de la o abordare centrată exclusiv pe mortalitate și morbiditate la una care urmărește întregul continuum al impactului căldurii asupra sănătății și calității vieții.

Două dimensiuni trebuie însă diferențiate. Sănătatea mintală se referă la simptome și afecțiuni psihice, precum depresia, anxietatea, tulburările de dispoziție și schizofrenia, dar și la comportamentul suicidar. În această discuție sunt relevante și tulburările neurocognitive, inclusiv demența. Starea de bine și calitatea vieții surprind efecte mai largi: somnul, confortul, funcționarea cotidiană, productivitatea (randamentul) muncii și participarea la activități sociale. În condiții de căldură, cele două sunt interconectate: deteriorarea somnului și creșterea oboselii afectează dispoziția și capacitatea de adaptare la stres, iar restrângerea activităților și a interacțiunilor sociale amplifică vulnerabilitatea psihologică.

Impactul asupra productivității muncii: pierderi potențiale de peste 2,5 milioane de euro pe zi, la nivelul unui singur oraș

Starea de bine include capacitatea de a munci, de a desfășura activități cotidiene și de a participa la viața socială. O revizuire sistematică a literaturii privind confortul termic și productivitatea muncii a identificat o relație între condițiile termice interioare și performanța ocupanților, cu precizarea că literatura folosește în mare măsură estimări subiective ale productivității, iar relația depinde de caracteristicile persoanei și ale mediului (Bueno et al., 2021, Buildings ↗).

Impactul este cel mai vizibil la persoanele care lucrează în aer liber sau în spații insuficient răcite. O revizuire privind efectele socio-economice ale expunerii ocupaționale la căldură a estimat pierderi anuale globale de productivitate din cauza stresului termic cotidian acumulat pe parcursul perioadelor calde de aproape 10%, cu posibilitatea creșterii lor la 30-40% în scenarii climatice severe. Agricultura și construcțiile sunt printre sectoarele cele mai afectate, iar sudul Europei este identificat printre regiunile dezvoltate în care riscul crește (De Sario et al., 2023, Frontiers in Public Health ↗).

Pentru România există deja o estimare concretă. Un studiu realizat pentru Cluj-Napoca a analizat trei episoade de căldură din vara anului 2015 și a arătat că intensitatea și extinderea spațială a insulei de căldură urbane de suprafață pot fi influențate de magnitudinea valului de căldură. Pe baza structurii forței de muncă și a productivității muncii, pierderea economică potențială generată de scăderea randamentului muncii a fost estimată la peste 2,5 milioane de euro pe zi la nivelul orașului, însumând peste 38 de milioane de euro pentru cele trei episoade analizate (Herbel et al., 2018, Theoretical and Applied Climatology↗). Efectele căldurii nu se opresc, așadar, la sănătate: se propagă către activitatea profesională, productivitate și funcționarea economică a comunităților urbane și nu numai.

Studiile observaționale și de sinteză indică în mod constant că evenimentele de căldură extremă sunt asociate cu o deteriorare a indicatorilor de sănătate mintală: tulburări de dispoziție, anxietate, depresie și probleme legate de somn. În studiile privind expunerea la căldura urbană, căldura acționează ca un factor de stres contextual care agravează tensiunea psihosocială (Chen și Delina, 2025, Environmental Research Communications↗), iar stresul termic interacționează cu starea de spirit și cu afectul mai ales în medii exterioare sau non-clinice, unde disconfortul termic afectează starea de bine (Niu et al., 2023, *Forests* ↗).

O revizuire sistematică a 22 de studii a arătat că persoanele cu afecțiuni mintale preexistente au rezultate mai nefavorabile în privința morbidității și a mortalității în zilele cu temperaturi ridicate decât restul populației. Pentru episoadele cu val de căldură, rezultatele au fost mai eterogene, semn că efectele depind de caracteristicile expunerii și ale populației analizate (Meadows et al., 2023, Psychiatry Research ↗).

O altă sinteză, din 2025 (22 de studii, dintre care cinci europene), a găsit o asociere între temperaturile ridicate și creșterea internărilor pentru tulburări de dispoziție, în special la adolescenți, femei și vârstnici. Șaptesprezece studii au raportat asocieri și cu prezentările la urgență pentru probleme de sănătate mintală, deși rezultatele nu au fost uniforme (Manoj et al., 2025, European Psychiatry ↗).

O revizuire amplă, pe 105 studii, a constatat că vizitele la urgență și spitalizările pentru tulburări mintale sunt mai frecvente în perioadele calde, iar efectele se văd mai ales în primele 5-7 zile după expunere. Au fost afectate tulburările de dispoziție, schizofrenia, consumul de substanțe și comportamentul suicidar (Corvetto et al., 2023, International Journal of Environmental Research and Public Health ↗).

La suicid, dovezile sunt inegal distribuite din punct de vedere geografic. În Germania, o revizuire a identificat indicii de creștere a riscului odată cu temperatura, dar a concluzionat că baza de dovezi rămâne insuficientă (Gebhardt et al., 2023, Journal of Health Monitoring ↗). În regiunea mediteraneană, unde expunerea e mai mare, dovezile sunt mai consistente: mortalitate crescută în rândul persoanelor cu afecțiuni mintale, morbiditate psihiatrică, spitalizări, ideație și comportament suicidar (Massazza et al., 2022, European Journal of Psychotraumatology ↗).

Un studiu realizat în Adelaide (Australia), pe date din perioada 1993-2006, a arătat că mortalitatea atribuită tulburărilor mintale și de comportament a crescut în timpul valurilor de căldură la persoanele de 65-74 de ani și la cele cu schizofrenie și tulburări delirante, iar decesele prin demență au crescut la persoanele sub 65 de ani (Hansen et al., 2008, Environmental Health Perspectives ↗). Pentru persoanele cu afecțiuni mintale, valurile de căldură nu sunt, așadar, doar un disconfort, ci o amenințare la supraviețuire.

Două exemple arată cât de direct poate fi efectul. În Anglia, internările legate de demență cresc cu 4,5% pentru fiecare grad peste 17°C, iar efectul se vede și la trei–patru zile distanță (Gong et al., 2022, Environment International ↗). Într-o secție de psihiatrie, agitația pacienților cu schizofrenie a fost legată de numărul de ore petrecute în afara intervalului confortabil, respectiv sub 20°C sau peste 26°C (Shiloh et al., 2007, European Neuropsychopharmacology ↗).

Atât evenimentele meteorologice extreme acute, precum valurile de căldură, cât și cele cronice, precum seceta prelungită, sunt asociate cu o creștere a incidenței stresului post-traumatic, a depresiei, a anxietății, a suferinței psihice, a consumului de substanțe și a tendințelor suicidare, la persoane din toate grupele de vârstă. La acestea se adaugă un fenomen emergent, dar insuficient recunoscut: consecințele psihiatrice ale anticipării riscurilor viitoare legate de climă. Persoanele afectate prezintă manifestări de tulburare de stres pretraumatic și de suferință legată de climă în anticiparea schimbărilor planetare și de mediu, iar pentru unele cazuri specialiștii recomandă psihoterapia. Această povară anticipatorie extinde impactul dincolo de expunerea imediată la căldură, cuprinzând o anxietate climatică mai amplă, care afectează sănătatea mintală a populației.

Efectele nu vin pe o singură cale, ci din suprapunerea mai multor mecanisme.

Literatura descrie un efect dublu (Figura 5). Pe de o parte, căldura provoacă afecțiuni termice care lovesc mai ales pacienții cu tulburări organice, consum de substanțe sau schizofrenie, prin tulburări cognitive, disfuncții neuronale și efectul medicamentelor. Pe de altă parte, agravează afecțiuni preexistente, schizofrenie, tulburare bipolară, tulburări nevrotice, comportament suicidar, prin stres fiziologic, dezechilibru al neurotransmițătorilor și perturbarea somnului (Corvetto et al., 2026, PLOS Climate ↗).

Cine e cel mai expus

În România, dovezile climatologice sunt consistente. Analiza a cinci indici bioclimatici pentru zece mari orașe, între 1961 și 2016, arată o deplasare a condițiilor dinspre clasele de stres rece către cele calde și foarte calde (Banc et al., 2020, Atmosphere↗). În Bihor, comparația dintre 1991–2020 și 1961–1990 arată creșteri ale indicilor HUMIDEX și WBGT și o extindere cu una până la două luni a perioadei cu stres termic (Caciora et al., 2026, Environmental Research Communications ↗), iar la Oradea temperatura medie anuală a crescut cu circa 0,91°C între cele două perioade climatice (Haidu et al., 2024, Present Environment and Sustainable Development ↗).

Aceste dovezi descriu însă expunerea, nu efectul. Nu există deocamdată studii naționale care să cuantifice relația dintre temperatură și internările psihiatrice, prezentările la urgență pentru afecțiuni mintale, suicid, depresie, anxietate sau tulburări de somn.

Lipsa datelor nu înseamnă lipsa riscului. Creșterea expunerii la temperaturi ridicate, mai ales în orașe, creează condiții pentru apariția sau amplificarea acestor efecte, iar pentru persoanele cu afecțiuni preexistente, căldura se adaugă celorlalți factori de vulnerabilitate.

Prioritatea este monitorizarea continuă și corelarea seriilor de temperatură și stres termic (maxima, minima nocturnă, UTCI și indicele de severitate a valurilor de căldură) cu numărul de prezentări la urgență, cel al internărilor și mortalitatea, inclusiv prin suicid. Numai astfel pot fi stabilite praguri de avertizare bazate pe impact, care pot suferi modificări față de pragurile meteorologice utilizate în prezent. O înțelegere cuprinzătoare cere, în plus, integrarea datelor din dosarele medicale electronice cu date de înaltă rezoluție privind expunerea la factorii de mediu și cu abordări de evaluare ecologică momentană, pentru a surprinde interacțiunile dintre căldură, sănătatea mintală și factorii contextuali.

Decesele asociate căldurii pot fi prevenite în mare măsură, deoarece impactul este concentrat în timpul valurilor de căldură, fenomene care pot fi prognozate din timp, iar categoriile de populație cele mai vulnerabile sunt bine cunoscute.

Rezultatele din Partea I arată unde ar trebui concentrate măsurile. Cum două treimi dintre decese s-au produs în rândul persoanelor de 75 de ani și peste, vârstnicii, mai ales cei care locuiesc singuri, ar trebui să fie primii vizați. Cum rata mortalității din sudul și sud-estul României este de peste patru ori mai mare decât în centru și nord, resursele ar trebui orientate prioritar către aceste județe, iar avertizările ar trebui adaptate pragurilor locale. Iar pentru că peste un sfert din decesele verii s-au produs într-o singură săptămână, iar 61% în cele mai calde 5% dintre zile, intervenția ar trebui declanșată de prognoză, nu de bilanțul ulterior.

Cadrul pentru aceste măsuri există doar parțial. România are, din 2007, un plan interministerial de măsuri pentru perioadele de caniculă, construit în jurul comitetelor pentru situații de urgență. Nu are însă un plan de acțiune pentru caniculă și sănătate în accepțiunea OMS, cu supraveghere a mortalității, registre de persoane vulnerabile, evaluare a măsurilor și o componentă dedicată sănătății mintale. Comisia Paneuropeană pentru Climă și Sănătate (Pan-European Commission on Climate and Health), convocată de Biroul Regional pentru Europa al OMS, a recomandat guvernelor să adopte planuri naționale de intervenție în caz de caniculă, care să pregătească sistemele de sănătate atât pentru prevenție, cât și pentru intervenție rapidă (Pan-European Commission on Climate and Health, 2026, Call to Action↗). Actualizarea planului din 2007 ar trebui să includă aceste elemente, iar protocoalele de intervenție la caniculă ar trebui să cuprindă și evaluarea și sprijinul psihologic. Intervențiile care reduc mortalitatea asociată căldurii sunt documentate, testate în alte țări europene și puțin costisitoare în raport cu viețile pe care le pot salva.

Ce poate face fiecare

În perioadele foarte calde, fiecare poate reduce riscul pentru sine și pentru cei din jur. Nici efectele psihologice nu trebuie neglijate: pot apărea sau se pot accentua iritabilitatea, oboseala, tulburările de somn, anxietatea, dificultățile de concentrare și simptomele depresive. Ce se poate face:

• Recunoașterea semnelor insolației și ale epuizării termice (temperatură corporală ridicată, piele fierbinte și uscată sau transpirație abundentă, amețeală, greață, confuzie) și apelarea imediată la 112 în cazurile grave.

• Răcirea locuinței: umbrirea ferestrelor în timpul zilei și aerisirea pe timpul nopții, când temperatura de afară scade.

• Verificarea zilnică, prin vizită sau telefon, a vârstnicilor care locuiesc singuri.

• Petrecerea orelor celor mai calde în adăposturi climatice sau în spații publice climatizate.

• Reducerea expunerii în orele de vârf și acordarea de atenție temperaturilor nocturne, care afectează odihna și recuperarea.

• Menținerea hidratării și adaptarea activității fizice și profesionale la condițiile termice.

• Supravegherea persoanelor vulnerabile din familie și din comunitate, în special a vârstnicilor și a persoanelor cu afecțiuni mintale preexistente, întrucât contactul regulat și sprijinul social sunt factori de protecție documentați.

• Neîntreruperea tratamentelor psihiatrice fără recomandarea medicului și cererea sfatului medicului dacă apar simptome neobișnuite în perioadele de căldură extremă. În cazul unor schimbări importante de comportament, precum confuzie, agitație severă sau idei suicidare, trebuie solicitat imediat ajutor medical specializat.

Autori