Furtunile severe în România. Tendințe actuale și perspective de adaptare

O furtună obișnuită de vară aduce ploaie, câteva tunete și trece. O furtună severă lasă urme: grindină care sparge parbrize și distruge culturi agricole, ploi torențiale care inundă străzi și case în câteva zeci de minute, rafale de vânt care smulg acoperișuri și doboară copaci, trăsnete frecvente și chiar tornade. Diferența dintre o furtună obișnuită și una severă constă în urmările de la sol: pagube materiale, întreruperi prelungite de curent și, uneori, pierderi de vieți omenești.

Folosind criteriile stabilite de Baza de Date Europeană de Furtuni Severe, tabelul de mai jos prezintă definițiile pentru o serie de fenomene meteo extreme asociate furtunilor severe și oferă exemple ale impactului acestor fenomene.

Figura 1 prezintă evoluția pe termen lung, din 1979 până în 2025 pentru sezonul cald (mai-septembrie), a numărului de ore cu condiții pentru furtuni cu descărcări electrice (trăsnete) și furtuni severe, adică cele care pot produce grindină de mari dimensiuni și intensificări ale vântului. La nivel național se înregistrează în medie aproximativ 125 de ore pe an cu condiții pentru furtuni cu descărcări electrice, cele mai multe fiind observate în centrul și părți din vestul și sudul României (Figura 1). Distribuția condițiilor pentru furtuni severe este asemănătoare, însă numărul orelor cu condiții este mai redus (aproximativ 75 de ore în medie pe an la nivel național, până la circa 160 de ore în zonele cele mai expuse, Figura 1). Zonele cele mai puțin expuse la furtuni cu descărcări electrice sau furtuni severe sunt cele din sud-est, incluzând și zona de litoral a României.

La începutul anului 2026, o echipă a Laboratorului European pentru Furtuni Severe, condusă de Francesco Battaglioli, a publicat în revista Nature Geoscience o climatologie globală a episoadelor cu grindină de mari dimensiuni, de cel puțin 5 cm în diametru, cele care produc cele mai serioase pagube clădirilor, mașinilor și culturilor. Deoarece aceste episoade sunt rare și nu există măsurători directe pe termen lung, autorii au folosit un model statistic care estimează, pe baza condițiilor atmosferice din analiza ERA5 (umezeală, instabilitate, vânt), probabilitatea ca într-un anumit loc și moment să se producă grindină de mari dimensiuni. Rezultatele arată că Europa este continentul cu cea mai accentuată creștere a frecvenței acestor episoade între 1950 și 2023, cu un maxim în nordul Italiei, o creștere pusă de autori pe seama aerului tot mai umed din stratul de jos al atmosferei și a instabilității tot mai mari.

România face însă notă discordantă față de acest tablou european. Datele studiului, analizate aici pentru perioada 1979-2023, arată mai întâi că grindina de mari dimensiuni rămâne un fenomen rar la noi: modelul estimează în medie sub 0,1 episoade pe an, cu alte cuvinte, într-un loc anume, un asemenea episod se produce în medie cam o dată la un deceniu. Cele mai expuse regiuni sunt Banatul și Oltenia, până spre vestul Munteniei unde frecvența crește la un episod la aproximativ 7-8 ani, iar cele mai ferite regiuni sunt Dobrogea și litoralul, cu un episod la câteva decenii (Figura 3).

În ultimii 45 de ani, frecvența estimată a grindinei de mari dimensiuni a scăzut aproape peste tot în România, în ansamblu cu aproximativ o cincime, iar scăderea este cea mai pronunțată și statistic semnificativă (punctele negre de pe hartă) tocmai în sudul țării, acolo unde fenomenul este relativ frecvent (Figura 3). O creștere mică, nesemnificativă statistic, apare doar la granița de vest. Rezultatul nu contrazice studiul european: pe harta articolului, România și Bulgaria apar ca o excepție regională, aici, creșterea pe întreaga perioadă 1950-2023 este slabă și nesemnificativă statistic, spre deosebire de Italia sau de vestul continentului, iar dacă analiza se restrânge la ultimii 45 de ani, semnul devine chiar negativ. Această dependență de perioada aleasă este semnalată explicit și de autori. Merită reținut și că aceste rezultate provin dintr-un model statistic, nu din observații directe, astfel că ele descriu potențialul atmosferei de a produce grindină foarte mare, nu un inventar al căderilor de grindină observate la sol.

Pe lângă grindină, furtunile pot produce și vânt intens, de cel puțin 25 m/s (90 km/h), suficient cât să rupă crengi și copaci, să avarieze acoperișuri sau rețele electrice. Folosind aceeași familie de modele statistice dezvoltată la Laboratorul European pentru Furtuni Severe și folosită în studiul global al grindinei, a fost estimată frecvența acestor episoade cu vânt intens pentru România, pe baza condițiilor atmosferice din reanaliza ERA5, pentru perioada 1979-2024. Fenomenul este rar: furtuni cu vânt intens de peste 90 km/h sunt de așteptat, în medie, cam o dată la 20-25 de ani, ceva mai des în vestul țării (o dată la aproximativ 18-20 de ani) și mai rar în Dobrogea și pe litoral (o dată la 30-40 de ani) (Figura 4).

În ultimii 46 de ani, frecvența estimată a scăzut ușor în cea mai mare parte a țării, iar scăderea este cea mai pronunțată, și statistic semnificativă (punctele de pe hartă), în jumătatea sudică (Figura 4). La scara întregii țări, scăderea, de aproximativ 10-15%, nu este însă semnificativă statistic, adică nu poate fi separată cu certitudine de variațiile întâmplătoare de la un an la altul. Singura zonă cu o ușoară creștere, nesemnificativă și ea, este extremitatea vestică a României.

Contrar percepției că tornadele sunt un fenomen exclusiv american, ele se produc și în România, însă mai rar. Un model statistic dezvoltat de Laboratorul European pentru Furtuni Severe a fost utilizat pentru a estima frecvența condițiilor meteorologice favorabile formării, în perioada 1979-2024, a tornadelor de intensitate cel puțin F1 (F reprezintă scara Fujita, care măsoară intensitatea tornadelor; o tornadă F1 produce pagube moderate). Astfel de condiții apar în medie cam o dată la șapte decenii.

Condițiile de scară mare apar ceva mai frecvent în vestul țării și în nord, o dată la trei-cinci decenii, precum și în sudul țării și în Dobrogea (Figura 5). Semnalul de evoluție este aici cel mai coerent dintre toate fenomenele severe analizate: frecvența estimată a condițiilor favorabile a scăzut practic în toată țara, în ansamblu cu aproximativ o treime față de începutul perioadei de analiză, iar scăderea este semnificativă statistic în zone din centrul, nordul și estul țării (Figura 5).

Ca în cazul grindinei de mari dimensiuni, aceste rezultate descriu potențialul atmosferei de a produce fenomenul, estimat de un model statistic, nu un inventar al tornadelor observate. Comparația cu tornadele efectiv documentate face distincția vizibilă: arhiva celor 245 de tornade consemnate în România (Antonescu și Bell, 2015; Bărăscu et al., 2026) arată că tornadele au fost cel mai frecvent raportate în sud-estul și estul țării, Bărăgan, Dobrogea, sudul Moldovei, tocmai acolo unde modelul indică un potențial relativ redus. Contradicția este doar aparentă. Tornadele din România se formează adesea în medii cu forfecare puternică a vântului, dar cu instabilitate redusă (Bărăscu et al., 2026), o condiție atipică, pe care modelele statistice antrenate la scară europeană o surprind mai greu. La aceasta se adaugă procesele locale de pe litoral și din câmpie (briza mării, trombele marine care ajung pe țărm), prea mici pentru a fi „văzute” la rezoluția de 25 km a datelor de reanaliză folosite, precum și faptul că o tornadă este mai ușor de observat și de raportat în câmpia deschisă și în zonele populate. Astfel, în România, tornadele se formează adesea din configurații atmosferice subtile, greu de anticipat, un motiv în plus de prudență în interpretarea tendințelor. 

Pentru a înțelege impactul furtunilor severe, nu este suficient să știm unde apar mai des. Contează și câți oameni și ce bunuri se află în calea lor, cât de pregătite sunt comunitățile și ce resurse au pentru a face față acestor fenomene.

Harta din Figura 6 combină patru componente, calculate pentru fiecare județ pe baza a 11 indicatori. Prima este hazardul: cât de des apar condiții favorabile grindinei foarte mari, vântului intens și tornadelor. A doua este expunerea: densitatea populației, aglomerarea turistică – în județele cu litoral sau stațiuni, numărul persoanelor care trebuie protejate crește vara – și ponderea terenurilor agricole, expuse direct grindinei. A treia este sensibilitatea: ponderea vârstnicilor și vechimea locuințelor. A patra este capacitatea de răspuns: salariile, numărul de paturi de spital și numărul medicilor la 100.000 de locuitori.

Datele provin de la Eurostat, Institutul Național de Statistică și Recensământul din 2021. Fiecare indicator a fost adus la o scară comună, iar scorul final reprezintă media celor patru componente, pe o scară de la 0% (județul cel mai puțin vulnerabil) la 100% (județul cel mai vulnerabil).

Indicele compară județele între ele, nu măsoară riscul în valori absolute. Un scor de 90% nu înseamnă că 90% din județ este în pericol, ci că județul se află printre cele mai vulnerabile din țară. Harta (Figura 6) arată unde sunt necesare cu prioritate evaluări detaliate ale riscului și măsuri de adaptare.

În vârful clasamentului se află două grupuri de județe, vulnerabile din motive diferite. Primul este în vest: Caraș-Severin (cel mai vulnerabil județ al țării), Arad și Bihor. Aici, hazardul atinge cel mai ridicat nivel din țară: vestul este regiunea în care condițiile favorabile furtunilor severe apar cel mai des. Acestea se suprapun peste unul dintre cele mai vechi fonduri de locuințe din România și peste o rețea sanitară mai puțin dezvoltată în afara marilor orașe.

Al doilea grup este în sud: Teleorman, Giurgiu, Olt, Ialomița, Prahova și Vâlcea. Aici, vulnerabilitatea este determinată mai puțin de frecvența furtunilor și mai ales de factori sociali: populație îmbătrânită, locuințe vechi, suprafețe agricole întinse și resurse reduse pentru pregătire și refacere după un fenomen extrem.

La polul opus se află Iași, București, Ilfov, Bistrița-Năsăud și Gorj. Nu pentru că furtunile lipsesc din aceste județe, ci pentru că veniturile mai mari și accesul la spitale și medici oferă o capacitate mai bună de răspuns.

Un contrast relevant îl reprezintă Timiș și Cluj. Deși au hazard și expunere ridicate, ele se află abia pe locurile 13, respectiv 29, din 42 de județe, datorită economiei mai puternice și rețelei sanitare mai dense. Caraș-Severin și Arad, cu un hazard comparabil, dar cu resurse mai reduse, rămân în vârful clasamentului vulnerabilității.

Vulnerabilitatea nu înseamnă doar vreme severă, ci și capacitatea redusă a unei comunități de a se pregăti, de a se proteja și de a se reface după ea. Harta din Figura 6 ajută la stabilirea priorităților. În vest, unde furtunile sunt cele mai frecvente, sunt necesare consolidarea locuințelor vechi și o acoperire mai bună cu servicii medicale. În sud, unde vulnerabilitatea socială este mai mare, contează mai ales avertizările care ajung efectiv la vârstnici, asigurarea locuințelor și protejarea culturilor agricole. Ca orice instrument de acest tip, indicele de vulnerabilitate este o aproximare, care poate fi rafinată pe măsură ce devin disponibile noi date la nivel de județ, iar clasamentul se poate modifica în consecință.

Pentru a înțelege cum a arătat anul 2025, dincolo de schimbările pe termen lung, vom analiza mai întâi distribuția descărcărilor electrice atmosferice (trăsnetele). În 2025, rețelele globale de detecție au înregistrat deasupra României aproximativ 150.000 de trăsnete, mai multe decât în 2024, care a fost anul cu cele mai puține trăsnete din ultimul deceniu, dar cu circa un sfert sub media perioadei 2015-2025 și la mai puțin de jumătate față de recordul din 2017 (Figura 7).

Harta arată unde s-au concentrat acestea: cea mai mare densitate (local peste 3 trăsnete pe km2) s-a înregistrat de-a lungul Carpaților Meridionali, peste nordul Olteniei, până spre curbura Carpaților precum și în Munții Apuseni.

Explicația este cea clasică: vara, versanții încălziți de soare împing aerul umed în sus și declanșează furtuni de după-amiază. La polul opus, Dobrogea și litoralul au rămas și în 2025 zonele cu cele mai puține descărcări electrice. De remarcat că, deși 2025 a avut cele mai puține ore cu furtuni din întreaga perioadă analizată, trăsnetele detectate au fost mai numeroase decât în 2024. Puținele furtuni ale anului au fost, în schimb, mai active.

3

Zonele cu densitate mare a trăsnetelor sunt, în bună măsură, și zonele în care au fost raportate fenomene meteorologice extreme. În 2025, în Baza de Date Europeană de Furtuni Severe (European Severe Weather Database) au fost raportate 538 de fenomene asociate furtunilor severe din România, dintre care: 219 evenimente cu grindină de mari dimensiuni (Figura 8), 209 cu vânt intens (Figura 9) și 108 cu precipitații intense (Figura 10). Au fost raportate, de asemenea, două tornade, ambele la începutul lunii mai, una în apropiere de Atmagea (Tulcea), pe 7 mai, cealaltă la Lipovu (Dolj), pe 8 mai, fără pagube semnificative. Numărul total de raportări este la mai puțin de jumătate față de 2024 (1.144 evenimente) și la aproximativ o treime față de recordul din 2023. O scădere consecventă cu anul „liniștit” descris de analiza condițiilor de furtună de la începutul capitolului, dar care reflectă, în parte, și variația efortului de raportare.

Furtunile severe ale anului 2025 nu au fost lipsite de consecințe: fenomenele raportate în ESWD au fost asociate cu 10 decese și cel puțin 37 de răniri. Vântul intens produs de furtuni a provocat 5 decese și 36 de răniri, printre victime, o femeie lovită de elemente de acoperiș la Otopeni, în timpul codului roșu din 17 iulie, un concurent la un ultramaraton din Munții Giumalău, lovit de un copac doborât de furtună în noaptea de 26 iulie, și un tată împreună cu fiul său de 13 ani, surprinși, pe 22 august, de vijelie cu caiacul pe lacul Snagov. 

Precipitațiile intense au fost asociate cu 4 decese, dintre care 3 în viiturile de la Broșteni (Suceava) din 27 iulie și unul indirect, prin electrocutare, în timpul ploilor torențiale de la Satu Mare. Cel de-al zecelea deces s-a produs în martie, într-o furtună de vânt la scară mare. Printre cele mai mari valori raportate ale anului se numără grindina cu diametrul de 8 cm de la Vadu Negrilesei (Suceava), căzută pe 27 iulie în aceeași furtună care a produs și viiturile din zona Broșteni.

Simulările climatice la rezoluție kilometrică, suficient de fine încât să reprezinte explicit furtunile, nu doar condițiile lor de mediu, au început să răspundă în detaliu la întrebarea la ce să ne așteptăm în viitor. Brennan și echipa sa (2025) au urmărit individual zeci de mii de furtuni cu grindină în simulări pentru Europa, comparând climatul actual cu unul mai cald cu +3°C (față de perioada preindustrială 1850-1900). Astfel, numărul furtunilor cu grindină cu diametru mai mic de 2,5 cm ar putea scădea ușor, dar cele care produc grindină de peste 5 cm ar putea deveni de două ori mai frecvente. Furtunile cu grindină se vor deplasa, în medie, cu circa 7% mai repede și vor acoperi suprafețe cu 10-30% mai extinse.

Alte studii recente, care au folosit metode diferite, au ajuns la concluzii asemănătoare, chiar dacă diferite în ceea ce privește detaliile regionale. La +3°C, frecvența zilelor cu grindină intensă crește vara în nord-estul Europei, regiunea relevantă pentru România, și scade în sud-vest (Thurnherr et al., 2025). Prima climatologie a supercelulelor la scara Europei, cele mai organizate și mai periculoase furtuni, arată o creștere medie de 11% a frecvenței la +3°C, cu creșteri pronunțate în regiunea alpină și în părți din Europa Centrală și de Est (Feldmann et al., 2025). Iar traduse în consecințe economice, aceste schimbări înseamnă un potențial de daune produse de grindină clădirilor mai mare cu 25-42% la nivel european la +3°C, cu potențial în creștere în 24 din 28 de țări analizate, deși doar în 11 dintre ele crește și frecvența grindinei (Schmid et al., 2026).

În concluzie, furtunile „obișnuite”, cu grindină mică, devin mai rare, dar cele rare și foarte periculoase devin mai frecvente, iar potențialul de daune crește aproape peste tot.

Furtunile severe pot avea un impact mai mare în mediul urban față de zonele rurale. Densitatea mare de clădiri, infrastructura critică (utilități, transport, comunicații), numărul mare de autovehicule și suprafețele impermeabile cresc expunerea și pot declanșa efecte în lanț. În orașele din Românie, impactul furtunilor severe este amplificat de calitatea construcțiilor și de rețelele tehnice parțial îmbătrânite. Grindina de mari dimensiuni poate perfora învelitori ușoare (de exemplu tablă subțire, șindrilă bituminoasă), sparge țiglele și ferestrele. Vântul puternic poate desprinde țigle, panouri publicitare și elemente de pe fațade, iar în cazul blocurilor termoizolate, plăcile termoizolante slab fixate se pot desprinde. Panourile fotovoltaice sau solare, precum și aparatele de aer condiționat sunt și ele vulnerabile la grindină și la vânt intens.

Infrastructura critică (rețelele de energie electrică, gaze, apă și comunicații ) este de asemenea expusă. Situațiile tipice sunt cele în care vântul și copacii doborâți întrerup alimentarea cu energie electrică sau blochează intersecțiile și transportul public. În timpul ploilor intense, apa de pe suprafețele impermeabile (asfalt, beton) poate depăși capacitatea sistemului de scurgere și poate inunda subsoluri sau stații de metrou.

Pe lângă semnalul climatic (o atmosferă mai caldă și mai umedă poate alimenta furtuni mai puternice), factorii locali influențează unde și cât de mult este afectat un oraș de furtunile severe. De exemplu, urbanizarea reconfigurează curgerea aerului și fluxurile de căldură și de umiditate. În zilele caniculare, asfaltul și betonul se încing, astfel că aerul de la nivelul solului devine mai cald și se ridică. Blocurile și clădirile înalte schimbă direcția vântului și cresc turbulența, așa că aerul urcă mai ușor, se formează nori și precipitațiile pot deveni mai intense chiar deasupra sau imediat în aval de oraș. O sinteză a zeci de studii arată că, în medie, precipitațiile sunt cu circa 18% mai abundente în aval de marile orașe și cu 16% deasupra lor, efectul fiind resimțit până la 20-50 km de centrul orașului (Liu și Niyogi, 2019). O analiză globală recentă a peste o mie de orașe confirmă că aproximativ 60% dintre acestea primesc mai multe precipitații decât zonele rurale din jur, iar amplitudinea acestor anomalii aproape s-a dublat în ultimii 20 de ani (Sui et al., 2024). Dar zonele urbane înseamnă și o concentrare a bunurilor: grindina, vântul sau precipitațiile produc pierderi mai mari acolo unde expunerea și valoarea bunurilor sunt mai mari sau infrastructura este precară.

Furtuna din 17 iulie 2025 a arătat, în doar câteva zeci de minute, întregul lanț de efecte urbane descris mai sus (Figura 11). O supercelulă formată la limita dintre județele Teleorman și Giurgiu a traversat, în a doua parte a zilei, sud-estul țării, lovind în plin Bucureștiul și Ilfovul. Pentru Capitală a fost emisă o avertizare nowcasting cod roșu dublată de mesaje RO-Alert. Stațiile meteorologice din oraș au măsurat rafale de 76-86 km/h, iar la Aeroportul Băneasa s-au înregistrat 101 km/h. Bilanțul a fost sever: peste 500 de copaci și 24 de stâlpi de electricitate doborâți în București și Ilfov, zeci de mașini avariate și peste 700 de apeluri la 112.

La Otopeni, o femeie aflată în propria locuință, la etajul 5, a murit lovită de un element de acoperiș smuls de vânt de pe o clădire vecină, iar alte două persoane au fost rănite de crengi în Sectorul 1. Circulația tramvaielor a fost blocată de copacii căzuți pe rețeaua de contact, mai multe aeronave nu au putut ateriza la Otopeni și au rămas în așteptare, iar trei curse au fost redirecționate spre Varna, Constanța și Craiova.

Sistemul de furtuni din aceeași seară a lăsat fără energie electrică peste 32.000 de consumatori în Prahova și a produs, la Slobozia, rafale de 101 km/h și grindină de 2,5 cm. Episodul ilustrează exact combinația care definește riscul urban: o furtună de scurtă durată, dar intensă, întâlnind o concentrare mare de oameni, clădiri, vegetație îmbătrânită și infrastructură interconectată.

Pentru agricultură, furtunile severe înseamnă pierderi rapide și costuri ridicate. Grindina lovește direct plantele și poate distruge complet culturile sau avaria solariile. Producția din anul respectiv poate astfel să scadă, chiar dacă plantele își revin ulterior. Pentru viticultură, studiile indică scăderi de recoltă și probleme de calitate după episoadele de grindină, care pot impune intervenții rapide după eveniment. În cazul precipitațiilor intense, apa se poate acumula pe câmp, formând băltiri, iar rădăcinile plantelor pot rămâne fără oxigen. Dacă situația persistă, mai ales în zonele cu soluri compactate și temperaturi ridicate, culturile pot fi compromise. Furtunile cu vânt intens îndoaie sau rup tulpinile plantelor, ceea ce scade randamentul culturilor. Dacă vântul este urmat de precipitații, poate fi afectată și calitatea recoltei.

Anul 2025 a arătat foarte clar acest tip de impact. Deși, per ansamblu, au fost mai puține raportări de fenomene severe decât în 2024, grindina a făcut excepție, iar agricultura i-a resimțit direct efectele. Episodul din 22 și 23 mai 2025 a fost cel mai extins: grindina de mari dimensiuni a fost raportată în zeci de localități din 13 județe, de la Giurgiu, Dâmbovița, Prahova și Ialomița până la Galați, Iași, Brașov, Mureș și Timiș. Au fost semnalate pagube extinse pe terenurile agricole, în condițiile în care ESWD a înregistrat 62 de raportări în numai două zile. Nu a fost un fenomen izolat: în mai 2025 au fost înregistrate 113 din cele 219 raportări de grindină de mari dimensiuni din întregul an.

Aceste episoade se văd și în cifrele asigurătorilor. Un comunicat de presă al Agra Asigurări indica faptul că, până la 20 iunie 2025, au fost înregistrate peste 3.300 de avizări de daune provocate de fenomene meteorologice extreme, cu aproape 50% mai multe decât în întregul an 2024. Luna mai 2025 a avut cele mai multe avizări din istoria companiei, peste 1.400.

Potrivit companiei, grindina a fost responsabilă pentru 60% din totalul avizărilor. Peste 100.000 de hectare au fost afectate la nivel național, iar despăgubirile plătite până la acea dată au depășit 20 de milioane de euro. Cele mai afectate județe au fost Constanța, Teleorman și Giurgiu.

Furtunile severe nu înseamnă doar acoperișuri smulse sau copaci doborâți. În câteva zeci de minute ele pot afecta sănătatea oamenilor, întrerupe servicii esențiale, bloca transportul și încetini activitatea economică. Aceasta înseamnă costuri directe și indirecte pentru reparații, reluarea serviciilor și sprijin social. În același timp, apar efecte sociale directe: evacuări și adăpostire temporară, întreruperi de tratamente și, după inundații, probleme medicale agravate de umezeală și mucegai.

Agenția Europeană de Mediu (EEA) avertizează că astfel de riscuri pentru sănătate cresc în Europa și necesită acțiune rapidă. La nivel de gospodărie, bilanțul înseamnă locuințe și bunuri avariate (ferestre, acoperișuri, subsoluri, mașini) și cheltuieli neplanificate sau chiar relocări. La nivelul unei comunități, costurile cresc din cauza pagubelor directe (clădiri, utilități, agricultură) și a pierderilor indirecte (producție întreruptă, turism). Datele Agenției Europene de Mediu (European Environmental Agency), actualizate pentru perioada 1980-2024, arată că pierderile economice cumulate produse de fenomenele meteo-climatice extreme au ajuns în Uniunea Europeană la aproximativ 822 de miliarde de euro, dintre care peste 208 miliarde, aproximativ un sfert din total, doar în ultimii patru ani (2021-2024). Furtunile, inclusiv grindina și trăsnetele, sunt responsabile pentru circa 27% din aceste pierderi. Iar o mare parte din pierderi rămân neasigurate.

În România, în 2025, companiile de asigurări au plătit 209 milioane de lei (pentru toate riscurile) despăgubiri pentru refacerea locuințelor asigurate (cu 14% mai mult decât în 2024), dintre care peste 94% din sumă a provenit din polițele facultative, singurele care acoperă vântul și grindina. Doar pentru pagubele produse de furtuni autovehiculelor, asigurătorii au plătit peste 62 de milioane de lei în peste 5.600 de dosare CASCO.

În medie, aproximativ 15 mașini și 15 locuințe au fost despăgubite în fiecare zi a anului 2025 din cauza furtunilor (grindină, copaci căzuți, inundații). Acestor sume li se adaugă despăgubirile din agricultură pentru fenomene meteo extreme, prezentate în secțiunea anterioară, care depășeau 20 de milioane de euro încă de la jumătatea anului. Aceste cifre descriu însă doar partea vizibilă a pagubelor și anume cea asigurată.

Doar aproximativ 10% dintre autovehiculele din România au poliță CASCO, gradul de cuprindere al asigurării obligatorii de locuință era la sfârșitul lui 2025 de aproximativ 24,6%, iar vântul și grindina, cum precizam mai sus, nu sunt acoperite de polița obligatorie PAD, ci doar de cele facultative. Cu alte cuvinte, pentru fiecare leu plătit de asigurători, pagube de câteva ori mai mari au fost suportate direct de gospodării, firme și autorități locale.