Climat urban - provocări actuale pentru România
dr. Sorin Cheval, drd. Vlăduț Fălcescu
SUMAR
Hazardurile climatice cele mai frecvente în mediul urban din România sunt cele legate de temperaturile ridicate și furtuni severe, însoțite de inundații urbane și vijelii. Insula de Căldură Urbană (ICU) reprezintă cel mai evident impact al prezenței mediului construit asupra climatului regional, determinând frecvent diferențe de temperatură de 2-3°C între oraș și imediată vecinătate, acestea putând ajunge și la 4-6°C, influențând confortul termic urban și având impacturi asupra mortalității și morbidității asociate cu boli cardiovasculare, afecțiuni renale sau cerebrale. Acest capitol evidențiază câteva caracteristici termice ale climatului urban actual și evoluția acestuia în următoarele decenii, precum și liniile generale ale politicilor de adaptare la schimbări climatice adoptate în orașele României.
Insulele de căldură urbană în România - cât de expuși suntem?
Urbanizarea este în prezent un proces extrem de dinamic, mai mult de jumătate din populația Terrei locuind în orașe. Arealele urbane introduc modificări substanțiale în peisajul geografic, cu impact semnificativ asupra climatului regional. Orașele sunt, în general, mai calde și mai uscate decât arealele învecinate. Mediul urban este cel mai eterogen tip de mediu geografic de pe Terra, iar problemele derivate sunt pe măsura acestei caracteristici unice. De cele mai multe ori, orașele oferă condiții favorabile pentru dezvoltare socială și economică, pentru bunăstare, dar generează și probleme severe legate de utilizarea resurselor de mediu, cu atât mai importante în contextul evoluțiilor climatice previzionate pentru următoarele decenii.
Hazardurile climatice cele mai frecvente în mediul urban din România sunt cele legate de temperaturile ridicate și furtuni severe, însoțite de inundații urbane și vijelii. Insula de Căldură Urbană (ICU) reprezintă cel mai evident impact al prezenței mediului construit asupra climatului regional, determinând frecvent diferențe de temperatură de 2-3°C între oraș și imediată vecinătate, acestea putând ajunge și la 4-6°C, influențând confortul termic urban și având impacturi asupra mortalității și morbidității asociate cu boli cardiovasculare, afecțiuni renale sau cerebrale (Hondula et al 2015; Tong et al 2021) Insula de Căldură Urbană are intensitate diferită pe timp de zi și de noapte și este direct proporțională cu mărimea orașului (Figura 1), respectiv suprafața construită și numărul de locuitori (Cheval et al 2022).
În luna iulie, cea mai mare intensitate medie a ICU este de 1-2°C în orașele din afara Arcului Carpatic, în timpul nopții, și 1.5-3.5°C în special în orașele din interiorul Arcului Carpatic, în timpul zilei. Valorile maxime ating 3-4°C, noaptea și 7-8°C, ziua, cu tipare ale distribuției geografice mai puțin evidente. Expunerea populației urbane la risc termic depinde de mai mulți factori, printre care putem distinge temperatura aerului și tipul de climat, ponderea suprafeței construite și utilizarea terenului, sau densitatea populației. Pe baza acestor elemente, Figura 2 ilustrează ponderea populației expusă unui risc termic semnificativ în orașele cu mai mult de 30.000 de locuitori din România. Cel puțin 40-50% din populația acestor orașe locuiește în zone cu risc termic mare și foarte mare, iar în mai multe orașe din jumătatea sudică procentul depășește 50% (e.g., București, Craiova, Galați).
Hazardurile climatice cele mai frecvente în mediul urban din România sunt cele legate de temperaturile ridicate și furtuni severe, însoțite de inundații urbane și vijelii. Insula de Căldură Urbană (ICU) reprezintă cel mai evident impact al prezenței mediului construit asupra climatului regional, determinând frecvent diferențe de temperatură de 2-3°C între oraș și imediată vecinătate, acestea putând ajunge și la 4-6°C, influențând confortul termic urban și având impacturi asupra mortalității și morbidității asociate cu boli cardiovasculare, afecțiuni renale sau cerebrale (Hondula et al 2015; Tong et al 2021) Insula de Căldură Urbană are intensitate diferită pe timp de zi și de noapte și este direct proporțională cu mărimea orașului (Figura 1), respectiv suprafața construită și numărul de locuitori (Cheval et al 2022).
În luna iulie, cea mai mare intensitate medie a ICU este de 1-2°C în orașele din afara Arcului Carpatic, în timpul nopții, și 1.5-3.5°C în special în orașele din interiorul Arcului Carpatic, în timpul zilei. Valorile maxime ating 3-4°C, noaptea și 7-8°C, ziua, cu tipare ale distribuției geografice mai puțin evidente. Expunerea populației urbane la risc termic depinde de mai mulți factori, printre care putem distinge temperatura aerului și tipul de climat, ponderea suprafeței construite și utilizarea terenului, sau densitatea populației. Pe baza acestor elemente, Figura 2 ilustrează ponderea populației expusă unui risc termic semnificativ în orașele cu mai mult de 30.000 de locuitori din România. Cel puțin 40-50% din populația acestor orașe locuiește în zone cu risc termic mare și foarte mare, iar în mai multe orașe din jumătatea sudică procentul depășește 50% (e.g., București, Craiova, Galați).
Figura 1.
Intensitatea medie (sus) și maximă (jos) a Insulei de Căldură Urbană la suprafață, în orașele cu mai mult de 30.000 de locuitori, în luna iulie, petimp de noapte (stânga) și pe timp de zi (dreapta).
Intensitatea medie (sus) și maximă (jos) a Insulei de Căldură Urbană la suprafață, în orașele cu mai mult de 30.000 de locuitori, în luna iulie, petimp de noapte (stânga) și pe timp de zi (dreapta).
Figura 2.
Ponderea populației care locuiește în areale construite cu risc termic ridicat și foarte ridicat (cumulat zi și noapte) în orașele cu o populație maimare de 30.000 de locuitori.
Ponderea populației care locuiește în areale construite cu risc termic ridicat și foarte ridicat (cumulat zi și noapte) în orașele cu o populație maimare de 30.000 de locuitori.
Viitorul apropiat (2021-2040) va fi marcat de o creștere sensibilă a temperaturii maxime și minime, precum și a frecvenței valurilor de căldură care vor afecta orașele României, chiar și într-un scenariu moderat de evoluție a climei (Jacob et al 2014) (Figurile 3-5). Analiza unui ansamblu de date provenite de la 10 modele climatice, arată că cele mai importante diferențe față de perioada de referință 1981-2010 se constată în exteriorul Arcului Carpatic, dar tendințele sunt de creștere pe tot teritoriul țării.
Astfel, temperaturile maxime și minime vor fi, în medie, cu cel puțin 0.5°C mai mari, dar în numeroase orașe din Oltenia, Muntenia și Dobrogea temperatura maximă va fi mai mare cu mai mult de 1°C față de perioada de referință. La rândul lor, valurile de căldură, definite de evoluția consecutivă a temperaturilor ridicate din timpul lor, vor fi mai frecvente mai ales în jumătatea sudică, acolo unde excesul de căldură are deja un impact considerabil asupra mediului și societății.
Astfel, temperaturile maxime și minime vor fi, în medie, cu cel puțin 0.5°C mai mari, dar în numeroase orașe din Oltenia, Muntenia și Dobrogea temperatura maximă va fi mai mare cu mai mult de 1°C față de perioada de referință. La rândul lor, valurile de căldură, definite de evoluția consecutivă a temperaturilor ridicate din timpul lor, vor fi mai frecvente mai ales în jumătatea sudică, acolo unde excesul de căldură are deja un impact considerabil asupra mediului și societății.
Figura 3.
Modificări ale temperaturii maxime (TXm, °C) în perioada2021-2040 față de 1981-2010.
Modificări ale temperaturii maxime (TXm, °C) în perioada2021-2040 față de 1981-2010.
.png)
Figura 4.
Modificări ale temperaturii minime (TNm, °C) în perioada 2021-2040 față de 1981-2010.
Modificări ale temperaturii minime (TNm, °C) în perioada 2021-2040 față de 1981-2010.
Figura 4.
Modificări ale numărului de valuri de căldură (HWn) în perioada 2021-2040 față de 1981-2010.
Modificări ale numărului de valuri de căldură (HWn) în perioada 2021-2040 față de 1981-2010.
Strategiile curente de abordare a problemei
Căldura urbană reprezintă un factor de risc tot mai relevant în contextul actual, având efecte semnificative asupra societății. Aceasta reprezintă o țintă centrală pentru eforturile de atenuare a efectului de insulă de căldură urbană și adaptare a populației afectate. La nivel european au fost adoptate strategii ce cuprind o gama largă de măsuri structurale și non-structurale menite să protejeze infrastructura, ecosistemele și comunitățile locale (Aguiar et al., 2018; Biesbroek, 2021).
În centrul abordării UE privind adaptarea la schimbările climatice se află Noua Strategie a UE privind Adaptarea la Schimbările Climatice, adoptată în 2021. Această strategie se bazează pe necesitatea unei adaptări mai inteligente, mai rapide și mai sistemice. Aceasta include îmbunătățirea cunoștințelor despre impacturile climatice, dezvoltarea de soluții inovatoare și asigurarea integrării acțiunilor de adaptare în toate politicile UE, inclusiv planificarea urbană și domenii relevante pentru ariile urbane.
La nivel național, în ultimii ani, au fost adoptate strategii pentru atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la efectele acestora, iar orașele sunt integrate ca arii cu o vulnerabilitate climatică în creștere.
În linie cu țintele naționale, orașele au dezvoltat diverse documente strategice legate de dezvoltarea durabilă, mobilitatea urbană, energia verde, infrastructură inteligentă și de atenuarea și adaptarea la efectele schimbărilor climatice.
Aceste strategii urmăresc să definească principalele riscuri și oportunități la nivel urban și să contureze obiectivele și direcțiile strategice locale. Strategiile locale ale orașelor din România au început să încorporeze adaptarea și atenuarea schimbărilor climatice în procesul de dezvoltare durabilă, dar accentul pus pe acest aspect variază de la caz la caz. Majoritatea strategiilor și planurilor de dezvoltare durabilă includ acțiunile climatice, dar multe municipalități au adoptat politici direct orientate asupra schimbărilor climatice și a efectelor acestora. Planurile de Acțiune pentru Energie Durabilă și Climă, aliniate cerințelor Pactului Primarilor, reprezintă, de asemenea, pași suplimentari către acțiuni climatice locale.
În centrul abordării UE privind adaptarea la schimbările climatice se află Noua Strategie a UE privind Adaptarea la Schimbările Climatice, adoptată în 2021. Această strategie se bazează pe necesitatea unei adaptări mai inteligente, mai rapide și mai sistemice. Aceasta include îmbunătățirea cunoștințelor despre impacturile climatice, dezvoltarea de soluții inovatoare și asigurarea integrării acțiunilor de adaptare în toate politicile UE, inclusiv planificarea urbană și domenii relevante pentru ariile urbane.
La nivel național, în ultimii ani, au fost adoptate strategii pentru atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la efectele acestora, iar orașele sunt integrate ca arii cu o vulnerabilitate climatică în creștere.
În linie cu țintele naționale, orașele au dezvoltat diverse documente strategice legate de dezvoltarea durabilă, mobilitatea urbană, energia verde, infrastructură inteligentă și de atenuarea și adaptarea la efectele schimbărilor climatice.
Aceste strategii urmăresc să definească principalele riscuri și oportunități la nivel urban și să contureze obiectivele și direcțiile strategice locale. Strategiile locale ale orașelor din România au început să încorporeze adaptarea și atenuarea schimbărilor climatice în procesul de dezvoltare durabilă, dar accentul pus pe acest aspect variază de la caz la caz. Majoritatea strategiilor și planurilor de dezvoltare durabilă includ acțiunile climatice, dar multe municipalități au adoptat politici direct orientate asupra schimbărilor climatice și a efectelor acestora. Planurile de Acțiune pentru Energie Durabilă și Climă, aliniate cerințelor Pactului Primarilor, reprezintă, de asemenea, pași suplimentari către acțiuni climatice locale.
Recomandări pentru politici sau acțiuni viitoare bazate pe analiza efectuată
Adaptarea orașelor pe fondul intensificării căldurii urbane reprezintă o provocare complexă ce necesită eforturi coordonate și soluții inovatoare. Pentru a aborda barierele și provocările în calea unei adaptări eficiente sunt necesare strategii și soluții precum: coordonarea instituțională, dezvoltarea mecanismelor financiare, implicarea comunității locale, crearea cadrelor de planificare integrate, soluții bazate pe natură și ajustări ale infrastructurii.
Îmbunătățirea coordonării între diferitele niveluri de guvernare și asigurarea unei cooperări pe termen lung bazate pe strategii și obiective bine definite între actorii municipali și părțile interesate sunt pași esențiali explorați de Boyd et al. (2022). De asemenea, concentrarea resurselor pe menținerea și extinderea rețelelor de adaptare și a bunelor practici creează noi oportunități pentru orașe. În plus, o cooperare mai strânsă între municipalități și cercetători încurajează schimbul de cunoștințe și bune practici (Häußler & Haupt, 2021). Această cooperare aduce beneficii orașelor prin îmbunătățirea înțelegerii riscurilor climatice și a beneficiilor acțiunilor de adaptare și contribuie, de asemenea, la creșterea eficienței procesului de adaptare.
Dezvoltarea unor cadre de proiectare urbană cuprinzătoare și integrate este esențială pentru a aborda provocările și barierele legate de adaptarea la schimbările climatice (C. Chen et al., 2016). Aceste cadre ar trebui să prioritizeze includerea cunoștințelor științifice, implicarea comunității și principiile dezvoltării durabile.
Implementarea soluțiilor inovatoare și a bunelor practici necesită o înțelegere îmbunătățită la nivelul guvernelor locale. Pentru reducerea riscurilor asociate căldurii urbane, administrațiile locale trebuie să se concentreze pe implementarea infrastructurii verzi, soluțiilor bazate pe natură și a coridoarelor verzi – albastre, planificarea urbană durabilă, modernizarea infrastructurii și clădirilor. În plus, încurajarea cooperării pe termen lung între municipalități, crearea de ecosisteme de inovare și integrarea planurilor locale de adaptare în cadre politice mai ample pot îmbunătăți eficiența măsurilor de adaptare (Sauer et al., 2021). Aliniind obiectivele de dezvoltare urbană cu programele de adaptare la schimbările climatice și protejând ecosistemele naturale, orașele își pot spori reziliența. În plus, sinergia dintre Insula de Căldură Urbană și valurile de căldură ar trebui să fie integrate în strategiile locale de adaptare.
Orașele României devin tot mai calde, mediul urban punând astfel o presiune tot mai mare asupra confortului și inducând riscuri termice din ce în ce mai accentuate. Modificarea temperaturii ambientale la nivel regional va avea un ritm accelerat în orașe în următoarele decenii. Schimbarea radicală a modului de planificare urbană în vederea adaptării și atenuării impactului schimbărilor climatice este o necesitate extrem de actuală la nivelul administrațiilor locale din România.
Îmbunătățirea coordonării între diferitele niveluri de guvernare și asigurarea unei cooperări pe termen lung bazate pe strategii și obiective bine definite între actorii municipali și părțile interesate sunt pași esențiali explorați de Boyd et al. (2022). De asemenea, concentrarea resurselor pe menținerea și extinderea rețelelor de adaptare și a bunelor practici creează noi oportunități pentru orașe. În plus, o cooperare mai strânsă între municipalități și cercetători încurajează schimbul de cunoștințe și bune practici (Häußler & Haupt, 2021). Această cooperare aduce beneficii orașelor prin îmbunătățirea înțelegerii riscurilor climatice și a beneficiilor acțiunilor de adaptare și contribuie, de asemenea, la creșterea eficienței procesului de adaptare.
Dezvoltarea unor cadre de proiectare urbană cuprinzătoare și integrate este esențială pentru a aborda provocările și barierele legate de adaptarea la schimbările climatice (C. Chen et al., 2016). Aceste cadre ar trebui să prioritizeze includerea cunoștințelor științifice, implicarea comunității și principiile dezvoltării durabile.
Implementarea soluțiilor inovatoare și a bunelor practici necesită o înțelegere îmbunătățită la nivelul guvernelor locale. Pentru reducerea riscurilor asociate căldurii urbane, administrațiile locale trebuie să se concentreze pe implementarea infrastructurii verzi, soluțiilor bazate pe natură și a coridoarelor verzi – albastre, planificarea urbană durabilă, modernizarea infrastructurii și clădirilor. În plus, încurajarea cooperării pe termen lung între municipalități, crearea de ecosisteme de inovare și integrarea planurilor locale de adaptare în cadre politice mai ample pot îmbunătăți eficiența măsurilor de adaptare (Sauer et al., 2021). Aliniind obiectivele de dezvoltare urbană cu programele de adaptare la schimbările climatice și protejând ecosistemele naturale, orașele își pot spori reziliența. În plus, sinergia dintre Insula de Căldură Urbană și valurile de căldură ar trebui să fie integrate în strategiile locale de adaptare.
Orașele României devin tot mai calde, mediul urban punând astfel o presiune tot mai mare asupra confortului și inducând riscuri termice din ce în ce mai accentuate. Modificarea temperaturii ambientale la nivel regional va avea un ritm accelerat în orașe în următoarele decenii. Schimbarea radicală a modului de planificare urbană în vederea adaptării și atenuării impactului schimbărilor climatice este o necesitate extrem de actuală la nivelul administrațiilor locale din România.