O nouă generație de scenarii climatice globale indică faptul că lumea nu mai pare să urmeze traiectoria celui mai pesimist scenariu utilizat în evaluările climatice anterioare. Aceasta este o veste importantă: politicile climatice, dezvoltarea şi utilizarea accelerată a tehnologiilor verzi, inclusiv pentru pentru producerea de energie din surse regenerabile, au modificat perspectivele globale privind emisiile, ceea ce demonstrează că implementarea măsurilor are efect.

Totuși, această concluzie trebuie interpretată cu prudență. Faptul că scenariul climatic extrem este considerat astăzi mai puțin probabil nu înseamnă că riscul climatic a dispărut. Noua generație de scenarii elaborată pentru CMIP7 include șapte traiectorii globale de emisii, acoperind niveluri ridicate, medii și reduse de schimbări climatice, care vor sta la baza viitoarelor proiecții ale răspunsului climatic și la analize climatice internaționale (van Vuuren et al., 2026).

Mesajul principal este unul nuanțat: am redus probabilitatea celui mai grav viitor climatic, dar nu am intrat într-o zonă sigură. Scenariul cu cele mai mari emisii este revizuit în jos față de vechiul RCP8.5/SSP5-8.5, dar și scenariul cel mai favorabil devine mai greu de atins, în special în raport cu obiectivul de limitare a încălzirii la 1,5°C (PBL, 2026).

Aceasta înseamnă că lumea se îndepărtează de un scenariu climatic catastrofal de tip „fără acțiune”, dar rămâne pe o traiectorie cu riscuri semnificative. O încălzire globală de aproximativ 2–3°C ar produce în continuare efecte majore asupra sănătății, a agriculturii, a resurselor de apă, a infrastructurii, a economiei și a securității alimentare.

Un risc major este interpretarea greșită a acestor rezultate. Scenariile climatice nu sunt predicții exacte ale viitorului, ci instrumente de analiză. Ele sunt construite pe baza unor ipoteze referitoare la evoluţii viitoare legate de emisii de gaze cu efect de seră, de dezvoltarea economică, de politici climatice, de tehnologiile energetice, de utilizarea terenurilor și de comportamentul societății.

De aceea, revizuirea scenariilor nu trebuie interpretată ca o infirmare a științei climatice, ci ca o dovadă a faptului că aceasta ţine pasul cu evoluţia societăţii, integrând date noi, politici noi, evoluții tehnologice și tendințe socio-economice recente.

Un aspect esențial pe care trebuie să îl înțelegem este că măsurile adoptate de societate pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră produc deja efecte pozitive, fapt reflectat și de aceste noi estimări (care indică o diminuare a ritmului de creștere a temperaturii globale). Totuși, această evoluție favorabilă nu înseamnă că riscul climatic a fost depășit. Cantitățile mari de gaze cu efect de seră acumulate în atmosferă în ultimele decenii continuă să influențeze sistemul climatic și să genereze efecte pe termen lung. Prin urmare, progresele realizate trebuie privite ca o confirmare a eficienței acțiunii climatice și ca un argument pentru continuarea și intensificarea eforturilor de reducere a emisiilor și de adaptare la schimbările climatice. Totodată, trebuie să ţinem cont de incertitudinea modelelor climatice care reflectă atât complexitatea sistemului climatic, cât și necunoscutele legate de deciziile viitoare ale societății. Incertitudinea descrie, de fapt, intervalul de rezultate posibile și riscurile pentru care trebuie să ne pregătim.

Pentru România, noile scenarii sunt importante deoarece schimbările climatice se traduc deja în riscuri concrete: valuri de căldură, secete, inundații, presiune asupra resurselor de apă, pierderi agricole, costuri mai mari pentru infrastructură și degradarea ecosistemelor.

Sănătatea umană va fi afectată mai ales prin creșterea frecvenței și a intensității valurilor de căldură. Persoanele vârstnice, copiii, oamenii cu boli cronice și comunitățile vulnerabile sunt cele mai expuse. Orașele, cu puține spații verzi, vor resimți mai puternic efectul de insulă de căldură, cu impact direct asupra sănătății publice.

Apa, agricultura și securitatea alimentară vor fi, de asemenea, sub presiune. Secetele mai frecvente, temperaturile ridicate și degradarea solurilor pot afecta producția agricolă, mai ales în sudul și estul țării. Agricultura durabilă, perdelele forestiere, protejarea solului și integrarea arborilor în peisajul agricol pot reduce eroziunea, pot crește retenția apei și pot sprijini polenizatorii.

Infrastructura și economia vor suporta costuri mai mari dacă adaptarea este făcută doar reactiv, după apariția pagubelor. Inundațiile, secetele și fenomenele extreme pot afecta transporturile, energia, agricultura, alimentarea cu apă și bugetele publice. Investițiile în prevenție, planificare teritorială și infrastructură verde pot reduce pierderile viitoare.

Biodiversitatea rămâne vulnerabilă chiar dacă cel mai pesimist scenariu climatic devine mai puțin probabil. Ecosistemele naturale (zone umede, paduri, pajisti) sunt deja afectate de secete, inundații, pierderea habitatelor, poluare și schimbarea utilizării terenurilor. Un viitor climatic intermediar poate produce în continuare pierderi importante dacă natura rămâne degradată și fragmentată.

În bazinul Dunării și în Delta Dunării, restaurarea zonelor umede, a luncilor inundabile și a conectivității ecologice trebuie tratată ca infrastructură naturală pentru adaptarea la schimbările climatice. Luncile reconectate pot reține apa în perioadele de viitură, pot reduce efectele secetei, pot îmbunătăți calitatea apei și pot oferi habitate pentru numeroase specii.

În orașe, infrastructura verde (arbori stradali, parcuri, grădini urbane, coridoare verzi și restaurarea râurilor urbane) poate reduce impactul valurilor de căldura, poate absorbi apa pluvială, poate îmbunătăți calitatea aerului și poate crea habitate pentru păsări, insecte și alte specii, contribuind la creșterea calității vieții locuitorilor, cu impact pozitiv asupra rezilienței orașelor la schimbările climatice.

Noile scenarii climatice oferă o perspectivă mai realistă asupra evoluției viitoare a climei. Deși probabilitatea materializării celor mai pesimiste scenarii a scăzut ca urmare a măsurilor adoptate la nivel global pentru reducerea emisiilor, atingerea celor mai ambițioase obiective climatice rămâne o provocare majoră. Între aceste două extreme se conturează un interval de risc semnificativ, cu implicații importante pentru societate, economie și ecosisteme.

Scenariile climatice nu reprezintă predicții certe, ci instrumente științifice esențiale pentru anticiparea riscurilor și fundamentarea deciziilor. În acest context, o reducere, la acest moment, a probabilității realizării scenariului RCP 8.5 nu trebuie interpretată ca un argument pentru amânarea acțiunii, ci ca un motiv suplimentar pentru consolidarea politicilor climatice, accelerarea măsurilor de adaptare și creșterea investițiilor în protecția și restaurarea ecosistemelor.

Mesajul principal este unul de optimism responsabil: acțiunile întreprinse până în prezent demonstrează că intervențiile umane pot influența pozitiv traiectoria schimbărilor climatice și pot reduce riscul celor mai severe consecințe. Totuși, riscul climatic rămâne prezent, iar amploarea efectelor viitoare va depinde în mare măsură de deciziile adoptate în următorii ani. Continuarea și intensificarea eforturilor actuale reprezintă cea mai sigură cale pentru protejarea climei, a biodiversității și a bunăstării societății pe termen lung.